Intoarcerea fiului risipitor

Am ratacit-un marinar pe marea vietii,
umbland prin lume fara de popas,
avand-o ca luceafar pe cerul diminetii
si sprijin,intre bun venit si bun ramas.

Stiam ca e acolo,aproape sau departe,
cu gandul rugaciunii spre mine indreptat
si chiar daca oceanul vedeam ca ne desparte,
primeam din partea ei,in visul noptii,sfat.

Trecut-au ani ca zile si lunile ca ora,
distantele cresteau ca painea la dospit,
din ce in ce mai rar ne revedeam,caci hora
in care fost-am prins,mereu ne-a despartit.

Credeam ca nici o boala sau lovitura a sortii
nu va ingenunchia viteaza nascatoare,
dar azi privesc cujale la umbra cruda a mortii
pasind incet,dar sigur,spre mama iertatoare.

Mi-as da si maini si ochi si zilele ramase
sa capat pentru fiinta-i inca un scurt ragaz,
sa o mai am aproape,s-o mangai,sa ma lase
sa-i povestesc stergand-o de lacrimi pe obraz.

Ma iarta iar,oh mama,ca prada batranetii
si dorului de mine prea des eu te-am lasat,
mereu insingurata dar multumindu-i vietii
cand mai primeai o veste de la al tau baiat.

Acum iti sunt alaturi,dar prea tarziu imi pare
si-ncerc sa-nseninez cele din urma ceasuri,
plang nevazut de lume,incerc sa fiu mai tare
decat chemarea spusa de-a ingerilor glasuri.

Tu o asculti supusa si mandru resemnata,
senina iti astepti plecarea catre stele.
Te rog ramai cu mine sa mai traim o data
aceasta viata scurta,cu bune si cu rele.

Ti s-a intors acasa copilul ratacit,
de-acum sa-ti fie alaturi,toiag la batranete,
sa-ti spuna zilnic,mama,ce mult el te-a iubit
si-n ochi sa nu-ti mai vada nici urma de durere.

Juramantul revenirii

Intors din lungi calatorii involburate
va regasesc pe-aceleasi pagini calde
trudind din greu cu litere sapate
pe tastaturi gemand de febra dgetelor albe.

Am revenit mai vechi si mai salbatic,
salbaticit de-o lume fara suflet
sperand la transformarea in diavol emblematic
ce bantuie prin vise,urland fara de sunet.

Uitat-am tot ce-a fost frumos si bun in viata
sub ochii celor ce-au crezut ca-s o paiata
avand destinul de-ai distra in piata
cu lacrimile mele de dulceata.

Mai sper ca undeva,ascunsi de lume,
mai sunt si oameni calzi,cu ganduri bune,
rugandu-se in taina de bine,facand glume
si incercand alaturi de ei,adepti mai multi s-adune.

De-i voi gasi,alaturi de ei m-oi aseza pe veci
si incerca-voi zilnic sa-ndrept ce-i stramb in jur
voi face pentru cei ce ratacesc,poteci
spre-a-si regasi umanul pierdut candva,va jur.

De nu,precum un pustnic sadind flori in desert,
voi preumbla prin lume fara rostiri desarte,
voi sti sa lupt,sa-ndur,sa uit,sa iert
si din a mele versuri sa vad crescand o carte.

Caldura mare,mon cher!

Caldura mare mon cher,spunea amicul meu Mitica
si barba-si mangaia la gandul ca intr-o halba brumarie,
va regasi cumva racoarea de toamna,care va' sa zica,
o toamna rece si spumoasa cu guler alb de bucurie.

Din cer se napusteste-n valuri o fierbinteala dementiala
si lumea cauta la umbra scaparea de sub raza cruda,
mai despuiati ca niciodata se plimba-n parc fara sfiala,
ascunsi sub palarii de paie si ochelari.Dar tot asuda.

Vapaia asta nemiloasa ne-ndeamna catre o terasa
pe unde berea curge-n valuri si sucuri reci ne-ademenesc,
fugim ca niste evadati din febra camerei de-acasa,
uitand de datorii,chirie si cam de tot ce-i omenesc.

Ne-nghesuim la rand gramada,adulmecand aroma fina,
mai dam un ghiont de imbranceala si mai calcam o batatura,
solicitam halberaritei (ca-i zic asa n-am nici o vina)
o halba rece-rece,plina, cu minunata bautura.

Nici musca inecata-ntr-ansa nu ne intereseaza frate,
nici scrumul ridicat de spuma din fundul halbei nespalate,
c-un pufait suflam in laturi cadavrul de inaripate
pe calea gatului sa curga,cu capul mult lasat pe spate.

Si bine nici n-am terminat-o ca alta ne dorim pe data,
turnam in noi pan' la betie, nepasatori la mahmureala
ce maine ne invarte capul parca lovit de o lopata,
azi ne e bine si racoare,traiasca deci in veci,pileala.

Cu moncherisme,miticisme si bere fara de masura,
trecem in mars voios de-a lungul zilei de azi, caniculare,
ne racorim si-apoi de-a valma vorbim cu totii de cultura,
politica si sanatate.Deci...hai noroc si salutare!

Pasarea maiastra a furtunii

Bat tunete prelungi in poarta casei mele
si fulgere se-agata prin colturi de fereastra,
nori negri trag cortina pe cerul fara stele
iar in furtuna zboara o pasare maiastra.

Trei vanturi infratite se-alearga peste munte
cu strigate si chiot de ametiti nuntasi,
arunca peste lume frunze si flori marunte,
salbatice confetti din pomii cei trufasi.

Si praful de pe uliti se-avanta in inalturi
purtat de roata horei pornita de furtuna,
se-ascund sub stresini vrabii,pe cele patru laturi,
gaini si curci de-a valma pe la cotet se-aduna.

Se-aude zvon de ape scapate din zagaz
si tropotit de picuri pe tigla lustruita,
plang tanguit burlane de-amar si de necaz
ca ploaia cade-ntruna,mereu,neobosita.

Pamantul soarbe apa ca vesnicul Setila,
cel din povestea veche,cu mandrul Harap Alb,
o salcie se pleaca smerita si umila
sub palosul furtunii,sub fumul ploii alb.

Dar pasarea din ceruri,cu-aripa face semn
si totul se opreste,de-odata.Ce tacere...
Miros de reavan vine,de crud cu iz de lemn
si vanturile-adorm,incet, a adiere.

Iar aerul se umple de cantec si de zbor
de pasari sagetate de razele de soare,
pe cer se-opreste palid si ratacit un  nor
ce-aduce pe alocuri c-un semn de intrebare.

Cuvinte potrivite

Cerul s-a crapat in patru
si s-a luminat isteric,
tuna gongul ca la teatru
deschizandu-se homeric.
Ploua ici si ploua colo,
apa curge in siroaie,
noi jucam pe strada polo
si mai cerem inc-o ploaie.
Norii fac sotron de stele
si pozeaza-n tabloide,
vantu-ndoaie la nuiele,
face stand pentru silfide.
Neavand o alta treaba
iau cuvintele la-ntors
si le-amestec ca o baba
fir de lana cand a tors.
Nu stiu de-o iesi vreo fraza,
sau ma-mpiedic in silabe,
dar ma plictisesc,mi-e groaza
ca de cifrele arabe
si incerc sa-ncheg o rima
din cuvinte aiurite.
Va salut cu multa stima
si cuvinte potrivite.

Zambareata

Rade mai mereu frumoasa,
Urmarind cu ochi vioi,
Xilofonul de hartie
Atarnat de perne moi.
Nu se-aude-o melodie,
Dar lovind cu sete masa,
Ritmuri hohotite-n bete,
Astazi vin sa ne rasfete.

Zilnic o astept pe unde,
Amiaza s-o-nveseleasca;
Messengeru-i poarta-n care
Bat,sperand sa ma zareasca
Atarnat de tastatura.Ea ID-ul si-l ascunde,
Rade-ncetisor sub bluza.
E mai rosie ca focul soarelui de la apus,
Am ramas cu buzzu-n enter
Topaind ca assinus.
Ah,te prind on-line odata;nu vei mai avea vreo scuza.

Stejarul

Ceata a cuprins padurea
cu imbratisarea-i uda,
tapinari si-ascut securea
sa o lase far-o ruda.

Vor ca astazi sa doboare
un stejar batran ca muntii
si la ses sa il coboare,
stalp sa-l faca-n gardul curtii.

Plang copacii frunze-lacrimi
cand secrea musca trunchiul
cel trecut prin multe patimi,
plang vazand cum geme unchiul.

Lung ase tanguie si vantul,
ca il pierde pe-al sau frate
care a-mpanzit pamantul
cu povesti adevarate.

Intre ridurile scoartei
stateau tainic ingropate,
flori de dor ale sperantei
si legende azi uitate.

Zane,ursi si caprioare
ce-si aflasera odihna
sub coroana lui cea mare,
plang in cor,fara de tihna.

Scuipa-n palme taietorii
si incep sa il loveasca,
unde scurma capriorii
dupa ghinda sa regeasca.

Ei se chinuie zadarnic,
isi fac cruce,bat matanii...
Caci batranul asta falnic
e prea tare-n piatra carnii.

Scoarta doar de i se crapa
sub puterea loviturii,
de pieire mosul scapa
si ramane stalp padurii.

Mai batran decat padurea,
va ramane-n crucea lumii
si va rade de securea
ce-o vor ridica nebunii.

Nu e om,nu se va naste
nici in vremuri viitoare,
sa distruga aste moaste:
neamul dacilor ce are
radacini nepieritoare.

A fi copil

Sa fii copil,o Doamne,ce minune,
ce stare a firii fara de pereche,
o lume unde,pana,si cele rele-s bune
si unde se traieste dupa o lege veche.

E legea drept-credintei si-a sufletului pur
neintinat de patimi si doruri de avere,
iubind de-a-ntregul lumea si tot ce e in jur
si mangaind din suflet,pe-acel ce mila cere.

Dar timpul nu ne iarta si crestem,ne scolim,
ne-ndepartam devreme de sfanta inocenta
si lumea ne forteaza ca dansa noi sa fim,
iar de gresim cu stire,scapam c-o penitenta.

Ne cerem scuze-n graba si mergem inainte
pe drumul care merge departe de ce-am fost
si ne certam copilul,daca n-a fost cuminte,
cu gandul la cariera si la al nostru rost.

Uitat-am legea veche si ca am fost copii,
c-am fost crescuti acasa numai cu vorbe bune;
spuneau povesti parintii,ne luau si jucarii,
stiind c-a fi copil,e Doamne,o minune.

De-as fi poet

De-as fi poet,mi-as pune viata-n rime nepereche
si sufletul l-as transforma-n romanta.
Dar ce pacat ca scriu dupa ureche
si-n lumea poeziei, sunt vesnic in vacanta.

De-as fi poet,mi-as face trupul glossa minunata
sa am sfarsitul ca un inceput.
In arta scrisului,nepriceput,
ma bucura sa am o fraza incheiata.

De-as fi poet,as scrie pentru voi o poezie
despre ce-as scrie dac-as fi poet.
Desi gandesc ca suna desuet,
as pune toate-acestea pe hartie.

De-as fi poet si lumea as vedea-o metaforic,
as arde-o renascand-o din cenusa,
v-as strecura poema pe sub usa
si as fugi pe calu-mi alegoric.

Parfumul inimii

Toba mare a cordului
isi canta ritmul sacadat,
uniform - marcant,obsesiv:
bum-bam,bum-bam,bum-bam...
Calatoresc,exursionist virtual,
intr-o lume deschisa lumii
si luminii
si sufletelor.
La granita unei rame de tablou,
ploua soptit,monoton,
intens invaluitor,
o alcatuire de cuvinte
cu iz de lavanda,
de fan si salcam,
de miere si trandafiri regali,
de copil.
Corul amintirilor
inunda scena memoriei
si toba grabeste ritmul,
transformandu-l in rapait de
sentimente contradictorii.
Ta-ra-ram-pam-pam,
ta-ra-ram-pam-pam,bum!
Si de sub lovitura sangelui
tasneste,renascut din uitare,
parfumul inimii.

Tu cum ai defini ?(pentru Bianca,raspuns in loc de coment)

Tu cum ai definii: nenorocul, uşile închise, dragostea, despărţirea, strigătul şi pasul absent?
Bianca a lansat intrebarea asta ca o provocare a ultimei postari.Sa incercam un raspuns:


             Nenorocul


Sa vin pe lume,mi-a sosit sorocul
si m-am nascut nevinovat si pur.
Nu mi-am ales eu data si nici locul
si nici pe-acei ce-mi sunt de imprejur.
Cand am vazut ca stiu ce-i roata,focul,
ca ma-nvatau sa bat,sa fur,sa-njur,
mi-am spus in taina:asta-i nenorocul.


            Usile inchise


Visam ades la sufletul pereche
ce ma asteapta,undeva,pe drum.
Acum,mi-e visul amintire veche
si ce-mi doream s-a prefacut in scrum,
caci am crezut ce soarta imi promise:
frumoasa si desteapta,eleganta,
cu ochi din stele si cu par de fum,
ma-ndragostisem,i-am batut in poarta,
dar sufletu-i era cu usile inchise.


              Dragostea


Dragostea,poveste veche,
te loveste ca o streche,
uiti de tine,uiti de lume,
nu mai stii nici al tau nume
si alergi de colo-ncoace,
te-ai opri dar n-ai ce face;
nu te lasa la odihna,
sufletului nu-i da tihna,
e un vis si boala grea,
dar,blestem...ehh,dragostea...


              Despartirea


Ceva s-a rupt din tine intr-o seara
cand singur te-ai trezit si ratacit.
Habar n-aveai de unde ai venit
si-ncotro mergi pentru intaia oara.
De-aveai puterea sa o fi oprit,
sa-i spui cuvantul ce-o-ntorcea din cale,
azi i-ai asterne calea cu petale
si-ai strange-n palme timpul risipit.
Acum,ti-a mai ramas doar amintirea
si-un spin infipt in suflet:despartirea.


               Strigatul


Esti calator in lumi inchipuite
de-o minte de poet ,inchisa-n rime
ce-i publicat in ziare nevandute
(lumea citeste despre moda,crime,
nu-si pierde timpul cu visari desarte)
si care numai noaptea are parte,
de cititori ce-i inteleg efortul.
Esti barca incercand sa-si afle portul,
pierduta in furtuna creatoare,
esti soarele ce se ineaca-n mare
intr-un apus portocaliu si rece,
esti norul care peste luna trece
si lasa lupii fara motivare
sa urle lung si fara incetare
si esti ecoul gandului nascut,
tacere daltuita-n strigat mut.


             Pasul absent


Ploua cu lacrimi de iubiri pierdute
peste padurea sufletului meu
si raza diminetii nou nascute,
zideste-n ceruri mandru curcubeu.
Se-aude cant de pasari-gand in pagini
si din cuvinte ratacite-n vers,
se fauresc metafore,imagini
cu ce-a ramas din unduitu-ti mers.
Doar un tic-tac,e monoton si lent,
e tot ce mi-ai lasat:pasul absent.

Adio fara de cuvinte

Ma-ntrebi intr-una daca te iubesc.
Dar nu astepti raspunsul niciodata,
te-ntorci si pleci.In urma ta privesc
si ma intreb de vei afla vreodata.

Nici nu mai cred ca-ti pasa ce voi spune,
sau daca port in suflet sentimentul.
Oare mai stii care e al meu nume?
Macar porecla mi-o mai stii?Poetul?

Prefer sa nu te-ntreb,stiind raspunsul:
sunt anonimul care te-a iubit,
asa cum esti,cu rasul si cu plansul,
cu ochi in care-o stea a stralucit.

Te bucurai cand iti scriam poeme
si te faleai cu ele-n lumea toata,
simtindu-te vedeta-ntre boeme.
Dar n-ai citit niciunul.Niciodata.

Ramai in lumea ta de vise goala,
vei fi fantoma dragostei trecute,
o corigenta la a vietii scoala,
o anonima-ntre necunoscute.

Iti spun adio fara de cuvinte
si te ascund in a uitarii noapte.
Viata merge iute inainte,
raman s-ascult ale tacerii soapte.

Lectia de a fi

Fii egoist cu tine,pentru tine
si altruist cu ceilalti,pentru ei.
Sa ceri un ajutor,nu e rusine,
e rusinos sa nu mai stii ce vrei.

Sa fii celebrul nimeni,e usor
cand viata iti va cere socoteala
c-ai fost pe cerul ei un simplu nor,
ce umbra doar facut-a,cu sfiala.

Dar cand dai glas si forma unui vis,
prin vers si-asterni cuvinte potrivite,
afla-vei undeva,suflet deschis,
iubindu-te frumos,pe ne-ntalnite.

Nu haina,nici vorbirea in sarade,
nasc sentimentul tainic de iubire.
Sa fii asa cum esti,ce bine-ti sade
si ce senin e in a ta privire.

Se spune ca traim doar cu iluzii
si ca visam doar ce nu va sa fie.
Te voi lasa singur,sa tragi concluzii
din cele o suta treizeci de cuvinte,pe hartie.

Furtuna de mai

A inceput acum pe cer razboiul,
toti norii se infrunta furiosi,
pe ulite stapan este noroiul
si oamenii se-nchina mai piosi.

Se naste tunet groaznic in inalturi,
e fiul fulgerului care s-a vazut,
coboara peste noi grabit,in salturi
si-apoi dispare-n vai,necunoscut.

Isi varsa cerul lacrimi cristaline
pe-obrazul ars al globului de lut
si din pamant se-nalta,drept,tulpine
de viitoare flori,parfum stiut.

Vantul nebun se-nvarte pe coclauri,
rotind un cantec intre frunze moi,
iar visul meu se umple de balauri
cu aripi de lumina,calde,noi.

Si intr-un ciob de cer zambeste luna,
tot asteptand a norilor risipa,
ii fac un semn discret acum,cu mana,
iar ea-mi raspunde stralucind,o clipa.

Sunt

Sunt lacrima de dor sau val de mare,
sunt aripa de pasari calatoare,
sunt glas de struna sub matasea serii
si sunt o frunza prinsa-n latul adierii.

Sunt poate vis sau doar inchipuire,
sunt turla arsa-n vechea manastire,
sunt dangatul de clopot de arama
si sunt credinta dreapta,fara teama.

Sunt gandul indreptat spre viitor,
sunt,poate,vesnic ratacitul calator,
sunt drumul nestiut si neumblat
si sunt povestea ce m-a leganat.

Sunt picatura in oceanul vietii,
sunt ceata,rasuflare a diminetii,
sunt iarba,sunt o floare,sunt un pom
si ca sa le cuprind pe toate,sunt doar om.

Autoportret ?

Esti depresiv!mi-a spus aseara psihiatrul,
cand,consultandu-ma, faceam pe suparatul
ca nu-mi ajunge bratul si nici timpul
sa fac ce-as vrea : sa cuceresc Olimpul.
Si mi-a prescris pe fuga o tableta
si mers indelungat pe bicicleta.

Esti un romantic! ieri mi-a zis o fata,
cand o curtam cu flori si ciocolata,
visand a ei iubire cucerindu-i
si viata mea de-acuma daruindu-i.
A ras si spatele mi-a-ntors indata,
plecand,habar n-am unde,cu-alta fata.

Esti visator! imi tot spuneam in taina,
sperand sa fie-ascuns un suflet bun sub haina,
cand o priveam,faptura diafana,
cu toale in tendinta europeana.
Aveau si ei,aveam si eu dreptate,
sunt visator-romantic si depresiv in toate.

Face-m-as si m-as desface

Face-m-as si m-as desface
dintr-o ata pe trei ace,
din cuvantul care tace
si din tot ce tie-ti place;
m-as canta,m-as descanta
ca de boala cea mai grea,
ca de reaua cea mai rea,
sa te-aduc in calea mea;
m-as robi,m-as dezrobi,
sa fiu raset de copii
si izvor de bucurii,
dragostea tu sa mi-o stii;
face-m-as pasare rara,
verde crud de primavara,
ochi de blanda caprioara,
masul tau la drum de seara;
si m-as face dac-ai vrea,
stea pe cer de catifea,
drum batut de al tau pas
si al gurii tale glas;
dar tu taci,ma lasi oftand,
intr-un colt de gand,sperand
ca-mi va spune cine tace,
sa ma fac,cand m-oi desface.

Calator prin timp

Calator prin timp,imi caut fericirea intre cer si pamant,
intre stele si mare,intre gand si cuvant,
pierduta-n secunda scapata din ceas
cand dorul de ea facut-a popas.

Intre maine si ieri,in trecut viitor,
ratacesc nestiut pe al timpului nor,
cautand ce-am pierdut pe cararea de vis:
fericirea ce-n dar sa-ti aduc,am promis.

Intre noapte si zi,intre zori si-nserat
pornit-am senin pe un drum neumblat,
fara harti si busole,fara prieteni si bani,
calarind pe tic-tacuri peste ore si ani.

E acolo departe,sau aproape,nu stiu,
dar cat inima-mi bate si mi-e spiritul viu,
calator prin timp,intre cer si pamant,
cautand fericirea si pe mine,eu sunt.

Balada lui Bin Laden

Undeva,in departare,prin deserturi arabesti,
s-a nascut candva,odata,din familie bogata,
un baiat cu fata lunga,cu ochi negri diavolesti
si cu par pe toata fata,semanand cu al sau tata.

Era plodul sapte-mi pare,de la a doua sotie,
destinat s-ajunga mare,cautat de toata lumea,
nu ca un stapan cu faima peste-a sa imparatie
ci ca prim dusman al lumii,de sambata pana lunea.

L-au scolit intai parintii si iesit-a inginer si contabil mi se pare,
s-a batut apoi cu rusii,groaznic in Afganistan,
l-a scolit pentru razboaie chiar imperiul cel mare
si l-a educat in spirit liber,pur american.

Apoi,cand vazu baiatul ca jandarmul nu mai pleaca
dupa ce-a eliberat afganii de domnia mafiota,
a schimbat rapid macazul si gandindu-se oleaca
a-ncropit incet o oaste dintre arabeasca liota.

Si s-a pus cu bombardeaua pe batranul uncle Sam
daramand pe indelete,cu migala si teroare,
tot ce intalnea in cale sub drapel american,
devenind incet si sigur teroristul cel mai mare.

A facut si o minune,demoland ca pe nimica
doua turnuri si-o aripa de cladire militara,
exponente-ale puterii din batrana America
doar cu niste avioane deturnate cu-o vioara.

A-nceput o urmarire ca in filme,mondiala,
sa il prinda si sa-l arda ca pe-un demon blestemat.
Sateliti,agenti,armate cautau fara sfiala
un arab cu multe nume,terorist foarte bogat.

Dupa zece ani gasit-au in bordei pakistanez
un batran cu barba sura,cu neveste si copii,
pazit noaptea pe-ntuneric de un caine maidanez
si l-au impuscat indata,drept in cap.Asa sa stii.

Ca sa nu-i ramana urma,sa se piarda-n infinit
ei l-au arucat in mare,dupa ce-au analizat
ADN-ul dumisale,ca sa stie negresit
ca n-au confundat persoana,cum li s-a mai intamplat.

Sarbatoare-n toata lumea,mitinguri de bucurie
cu drapele si-artificii si urale,transmisiuni tv desigur,
in sfarsit dormim mai siguri,fara frica sa ne fie
ca va face bum vreo floare,sau scrisoare,sau vreun mugur.

Despre toate astea spune insusi marele Obama
multumit ca inc-o data ei si-au aratat puterea:
l-am anihilat mai people,pe nemernicul Osama,
peste numele-i asternem,incepand de azi,tacerea.

Asta fost-a,deci,povestea despre-arabul Bin Laden
ce-a terorizat o lume cu-ale sale-amenintari.
Se va face-un show cu dive, dezbracate,cu antren
si se-asteapta plecaciune de la celelalte tari.

Micuta tiganiada

La crasma de sub cetate
    cu o crasmarita grasa,
          au sosit,pe neasteptate,
                asezandu-se la masa,
                      doi tigani si o piranda
                            iute vrand sa dea comanda.
                     "-Hauileo,mancati-as gura,
                rage unul mustacios,
           vino-ncoa cu muratura
     ca-s mahmur si is nervos.
-Ho barbate,luate-ar strechea,
     iute tragi la muratura
           si iti lasi aci perechea
                poftind la afumatura,
                     cu putina fasolica
                           si un toi de tuiculita
                                  cu miros da ciresica,
                     vedea-te-as lung pa ulita.
                 Iote ca si puradelu,
             chit ca are par sub nas,
        ar cam incerca purcelu
ala mic si alb si gras..
     -Taci fa,ca io-s bulibasa
            si comanda io o dau;
                tu desfa-mi la gat camasa
                     si cu foamea,mai beshau.
                           Hai sa bem, ca bautura
                           e a casei temelie,
                     nu salata si friptura
                  de care iti arde tie.
         Ca de beau si ma ia valu,
      fa pirando,esti printesa,
    pentru tine-mi vand si calu
si din aur iti fac lesa
   si te plimb prin Europa
       pana cand ma cheama popa.
              Daca-s treaz,neparfumat
                      si mi te zaresc in cale,
                 zau pirando ca te bat
           ca pe tobe si tambale.
 Ca de-s treaz,mi-aduc aminte
     cum te cumparai cu galbeni
          de la unchi-tu Axinte.
             Ii crezusem si io,oameni.
                 Ca imi vand o fata mare
                si frumoasa si de casa,
            care face de mancare
   si s-o-nvat amor ma lasa.
Da io,beat si fara minte,
    te luai si inceputa
       si in gura doar c-un dinte
             luate-ar dracii sa te rupa.
                Deci tu vrajitoareo,mucles!
              Si de-ti vine foame tare,
       suge-ti coaja de la herpes,
   unghiile de la picioare.
Ca de-un an is netaiate
    si s-au indoit sub deste,
             du-te pe pustietate
   ca puti toata-a fum si-a peste."
 Ce se-ntampla mai departe
v-as tot spune dar n-am timp,
   scrieti-mi de vreti o carte
          pe adresa din Olimp
   ca mi-am luat a mea piranda
  si-am plecat iute la mare
sa fac plaja pe veranda.
                 Salutari caniculare!

Inaltare

S-a abatut furtuna pe campul vietii mele,
cu ploaie in rafale si vanturi fara leac,
cu tunete de-a valma si fulgere rebele,
ce au facut sa para ca saptamana-i veac.

M-am aplecat sub vremuri ca salcia pletoasa
pana ce fruntea-mi lata,pamantu-a sarutat;
noroc ca radacina mi-e verde,viguroasa
si dupa toate-acestea,mai drept m-am inaltat.

Deasupra mea e cerul si drumul drept in fata,
sunt liber sa-mi iau zborul spre orice ideal,
din cele petrecute,eu mi-am notat povata:
viata fara lupta-i mireasa fara voal.

Nu este bucurie mai mare,mai frumoasa,
decat sa te revezi dupa furtuna drept
ca bradul vesnic verde,cu ramura umbroasa,
cu tampla-ncaruntita,dar si mai intelept.

Sa simti curgand in vene un sange tanar inca,
impins mereu-nainte de-o inima arzand,
sa stii ca-n fata vietii esti tare ca o stanca
si sufletu-ti vibreaza spre viitor,sperand.

Din patimi si durere,din doruri si visare,
s-or naste versuri calde,poeme si povesti
ce vor pleca in lume sau poate in uitare.
Dar asta nu conteaza.Visezi si scrii.Traiesti.

Padurea a-nceput sa fiarba

Padurea a-nceput sa fiarba
dand semne clare de trezire,
pamantul se rascoala-n iarba
si pomii-n muguri de-nfrunzire.

E freamat mare intre ramuri,
se-anunta balul primaverii
cu flori,cu pasari si cu daruri
si dans pe valul adierii.

Se-ntorc din tari de peste mare,
chemate grabnic la raport,
un stol de berze migratoare
si-o lebada soseste-n port.

Natura-mbraca strai de gala
impodobit cu fluturi mici
si se prezinta,cu sfiala,
in frac - si niste randunici.

Se-aud acorduri orchestrale
in stupul harnicei albine
si canta cucii,haimanale
de cuib strain,fara rusine.

Doar soarele mai face nazuri
si se ascunde printre nori,
iar luna-i sefa la macazuri
ghidand salbaticii cocori.

In fete tremura fiorul
unui amor necunoscut,
ca un copil se-alinta dorul
iubirii care s-a nascut.

Cantec mut

Am invatat sa ascult tacerea,
sa-i pun muzica in note
asternute pe portativul noptii.
Textul mi-e soptit de un inger,
in cuvinte nerostite,
nescrise,
necuvinte.
Gura baladierului se inchide
cu un suras de resemnare
la incercarea rostirii lor.
Pana poetului isi ia zborul,
vesela si mirosind
a litere imposibile.
Struna viorilor inmugurite
sub arcusul menestreilor,
vibreaza mut,
prelung si zadarnic.
Doar urechea mea,
invelita in ceata
si gura mea cusuta
cu raze de stele,
mai aude si canta,
cu tine,
tacerea.

Mi-e dor de dor

Mi-e dor de dor,
sa te ador
si sa fiu nor
plutind usor,
ratacitor.
Mi-e dor de dor,
sa fiu cocor
si lin sa zbor,
un calator
ratacitor.
Mi-e dor de dor,
sa simt ca dor
ganduri ca mor
de al tau dor,
ratacitor.
Mi-e dor de dor
ratacitor.

As da anunt

Pustiu mi-e sufletul in asta ziua rece,
cand singur,parasit de cunoscuti,
sunt spectator al timpului ce trece
purtand pe umeri,oameni nevazuti.
Imi suna a gol si a uitare clipa
pierduta in zadar,fara folos,
se zbate in zbor frant acum aripa
lovita de un gand necuvincios.
As da anunt in ziar cu cautare,
sperand ca voi gasi client indata,
ca am un suflet astazi de vanzare
si o constiinta inca neuzata.
Pretul e bun,ocazia e rara,
exclud din start vreun intermediar
si-ofertele venite din afara,
precum si cele-n plan financiar.
Eu vreau,ca si stramosii din vechime,
sa fac un troc,cu beneficii mici,
schimbandu-mi sufletul cu altul din multime
sau poate cu un vis de pricolici.
Constiinta fi-va bonus la oferta
de-a-ntregul sau taiata in felii,
e anesteziata si inerta,
va sta asa cat s-o mintiti ve-ti sti.
Dar stiu ca astazi nimeni nu-si doreste
sa aiba suflet,antic artefact,
constiinta nici atat,ca unelteste
cu altele-mpotriva firii,pact.
Asa ca le inchid intr-o caseta
si cheia o arunc peste hotar,
iar mintea mi-o transform in majoreta
visand s-o duca versul la altar.

Rock and roll manelist

Cei mai viteji noi fost-am intre traci,
precum spuneau istoricii odata,
aveam albine,vie pe araci
si-aveam si animale sub polata.
Am traversat istoria prin veac,
varsand si sange si sudoare lesne,
plecat-am in izmene la atac
si le-am lasat la toti dusmanii semne.,
sa-si aminteasca despre noi ca un popor
ce nu vrea sa se plece fara lupta,
cladindu-ne un neam, un viitor,
chiar si cand tara-n patru ne-a fost rupta.
Pentru pamantul tarii am jertfit
bunici,parinti si frati si fii intr-una
si nimeni n-a stiut cat am jelit
pan-am facut din trei provincii,una.
Se minunau popoarele straine
in fata geniilor noastre, deseori,
pana cand si-au dat mana si haine
ne-au pus in frunte niste tradatori.
Ei transformat-au tara in ruine
si neamul nostru mandru-n cersetori,
ne-au dat o libertate fara maine
si ne-au facut popor de migratori.
Tot ce-a fost bun,stricat-au cu migala
si ne-au vandut pe treizeci de arginti,
cand demolau uzine,fabrici,scoala,
noi toti aplaudam frenetic si cuminti.
Acum ne mor batranii in praguri de spitale,
se vand copii de foame pe zahar si malai,
ei cheltuiesc averi pe ceasuri si pe toale
si pleaca-n croaziere cu totii,in alai.
Se plang de saracie,nu are tara bani
si nici agricultura si nici economie,
mai taie din salarii,din pensii de sarmani,
maresc pretul la paine,la gaze,la regie
si nu le mai ajunge sa-mparta intre ei
bugetul  mic al tarii,fac imprumut extern
sa sature o haita de lupi ce se cred lei,
romanul tace,rabda si va plati etern.
Ramanem fara medici,profesori,politisti
dar mergem inainte ca boul la taiere,
facem din hoti si curve,ministri si artisti,
maneaua-i culturala,ne-aduce mangaiere.
Violuri si divorturi si crime cu sadism,
au devenit normale,ceva obisnuit,
la sinucideri radem voiosi,plini de cinism,
vulgar ne este-acuma,umorul chinuit.
Un circ e Romania,a ei menajerie
e plina doar de iepuri cu capete de strut
ce protesteaza pasnic,lasand in berarie
si banii pentru taxa taierii de preput.
Ce pana mea albastra,ce puii mei in zbor,
de vreau sa fiu beton si trendy dar si cool,
voi face baie-n wisky,cu frisca ma omor
si voi scuipa spre lume seminte cu recul.

Amza nu a murit

azi ar fi implinit 80 de ani;Dumnezeu,uimit si fermecat de talentul sau l-a chemat la El mai devreme decat eram noi pregatiti sa ne despartim de el;
bine ca cel putin ,cativa oameni de cultura si-au amintit de el si i-au daruit steaua memoriei vesnice pe aleea celebritatilor din Romania;
nea Marine,iarta-ne ca prea rar ne amintim de tine...
tu esti insa mereu prezent in spiritul nostru,in rasul nostru amar in fata greutatilor vietii...

As vrea

As vrea sa dau viata privirilor tale
si zambetului tau,cald si senin,
sa-nchipui din lut bratele-ti goale
cambrate si fine ca niste petale
intoarse spre soare,a albului crin.

As vrea sa fiu sculptor,sa pot de sub dalta
sa scot trupul tau ca un trunchi de lamai
si fruntea-ti de marmura,alba si-nalta
si soldul curbat si sani laolalta,
statuie iubirii pe veci sa ramai.

As vrea din penel sa rasara pictura,
portretul tau fata,acuma sa-ti fac,
din strop de culoare,rosie-ti gura
si negri,noptatici,ochii ca mura
s-astern pe o panza de in si sa tac.

As vrea in cuvinte nescrise vreodat
sa prind fiinta ta,nascuta din stele
si mersul regal si rasul ciudat,
dar versul mi-e scurt,nu suna ritmat,
vreau litere noi si mi-e frica de ele.

Regina noptii ce trecu

Luna rece,glaciara,argintie si bizara,
a venit spre dimineata,insotita de o stea,
sa-mi prezinte o regina,bruna,slaba,mortuara,
imbracata toata-n negrul rochiei de catifea.

Buze rosii,sangerande,ochii cenusii de foc
sub sprancene arcuite ca o secera de scrum,
inima-i auzi batandu-i numai daca ai noroc,
de-o zaresti,feresti in laturi,sa lasi liber al ei drum.

Brate lungi,tentaculare,stralucind marmorean,
 degete ca niste alge,unduind pe adieri,
pielea gatului, petala unui crin de portelan
si o voce aspru-dulce,ca un drum spre nicaieri.

Vrea sa-i fiu de-acum alaturi,print al noptilor ce vin,
sa umblam prin lumea toata fara somn,fara popas,
cautand un leac iubirii,zilelor de dor si chin,
leac ascuns de mult in lumea celor fara trup si glas.

Insa eu,privind la chipu-i,vad doar noapte nesfarsita
si refuz cu toata fiinta cererea-i fara cuvinte,.
asteptand sa vina ziua,cu lumina-i mult iubita.
Si regina piere iute intr-un rasarit fierbinte.

Revolta revoltatoare

Ma Mitica o-ntrebare
denuntand nepronuntare
calculam calculatoare
oarecum cu oarecare
renuntam la renuntare
vietuind vietuitoare
pasnica nepascatoare
curajoasa cu teroare
taraind o taratoare

sursa: http://iluziioptice.ro

nu-i tractor dar e tractoare
anonima tradatoare
traducand traducatoare
delator de delatoare
reporteaza raportoare
ce salveaza salvatoare
nemiscata miscatoare
barfa cea nebarfitoare
violeta violare
deplasata plasatoare
de migratii migratoare
tot spaland la spalatoare
intr-o tara oarecare
de aici din departare
asfaltand o asfaltare
mancata de-o nemancare
scarpinand o scarpinare
pe o tampla-ntamplatoare
intrebare-ntrebatoare
ce este sau ce nu-i oare?

A patra poruca

Cand vei pasi pe-al vietii aspru drum,
mereu avand o piedica in fata,
priveste curajos prin ceata si prin fum
si cata la batrani,de-nvins nevoi,povata.
Asa afla-vei lesne ca tot ce pare greu,
e-o simpla incercare a crezului din suflet
si daca dupa ploaie soare va fi mereu
iar dupa fulger mare vei auzi si-un tunet,
la fel in viata asta,dup-o-ncercare grea,
veni-va bucuria succesului deplin
si tot ce altadata parea a fi himera,
de vei pasi-nainte pe langa-amar si chin
dand ascultare celor cuprinse in porunca,
ca fericit tu fi-vei in dragoste si munca,
SPERA!.

Cantecel de mahala

Ea straina,el strain ,
risipesc pe-a vremii cale,
stropi de ura si venin
si ocari si vorbe goale.
Ea vedeta,el un star,
se injura birjareste
si blesteme-si fac in dar
cand o lume ii priveste.
Ea o doamna,el tigan,
spala lenjeria-n public
pentru prea-cinstitul ban,
scop comun,iubit si unic.
Ea o coarda,el smardoi,
personaje cunoscute
doar in mahala la noi,
sunt frumosi dar in jur pute.
Ea uituca,el uituc,
a lor dragoste trecuta
a ajuns de balamuc,
se stropesc,pe rand,cu sputa.
Eu uimit si voi la fel,
ne crucim,scuipam in san,
la spectacolul tembel:
divort intre ea si el.

Fantezie de primavara

Ai inceput sa inmuguresti,iubito!
Stau ascuns sub umbra frunzelor tale,
asteptand cu nerabdare
nasterea florilor
si a parfumului cu iz

de seara plouata cu nectar.
Ascult glasul sevei pamantului
urcand prin venele
trupului tau vegetal
si pandesc viitoarea deschidere
a umbrelelor cu petale
de aur alb.
Simt vibratia clorofilei sentimentelor
ce va izbucni,victorioasa,
la urmatoarea explozie
solara,
ca o fantana arteziana
curgand iubire,dor
si fericire multicolora.
Ai inceput sa inmuguresti,iubito
si asta ma face sa cred
ca primavara renaste
prin tine.

Strop de verde

Ochii tai verzi
s-au deschis in lumina
ca un nufar pe lacul vietii.

Asculta razele soarelui

Taci si asculta murmurul razelor soarelui
strecurandu-se hoteste
prin tesatura perdelelor,
spre irisul tau ascuns sub patura pleoapei.
Asculta chicotelile lor jucause
cand se incurca in parul tau,
risipit ca si ele,
pe matasea fetei de perna.
Asculta-le soaptele admirative
cand iti mangaie fata
si carcoteala unei raze strambe,
pasitoare
peste arcul sprancenei.
Taci si asculta
cantecul lor fara cuvinte
la atingerea buzelor tale,
intredeschise doar cat sa adie
rasuflarea visului.
Taci
si lasa-le sa-ti scrie pe piele,
cu cerneala aurie,
cuvintele acestui poem
furat peste noapte de luna
ce tragea cu coada ochiului,
la truda tarzie
a poetului.

Plang ingeri

Plang ingerii in ceruri ,de ciuda,necajiti,
ca le-ai furat pe seara,cand se jucau pe nori,
o lira si-o trompeta si-un sunet de viori,
sa-ti faci orchestra noua.
Se-aduna prin edenuri uitate de demult
tot cautand o cale sa-ti taie din avant,
sa-ti sufle false-acorduri pentru-al orchestrei cant.
Ei te stropesc cu roua.
Dar tie nu iti pasa,faci oameni fericiti,
cantand la instrumente de heruvimi bizari
doar melodii ritmate si cu accente tari
si-afara nu mai ploua.
Ascult ascuns in scorburi al muzicii tumult,
pandind un inger blond,trimis sa spioneze
a tale portative si sa le cerceteze.
De-l prind,vi-l dau si voua.
De-l prind vi-l dau si voua
si-afara nu mai ploua.
Ei te stropesc cu roua
sa-ti faci orchestra noua.

Curcubeu risipit

Buna dimineata,a strigat cerul la mine.
Buna dimineata,i-am raspuns lenes,
intinzand mana spre fereastra intredeschisa,
poarta mea spre ziua
abia nascuta.
Ti-am trimis vesti noi,colorate,
mi-a mai spus el,stralucind ciudat.
Si daca te grabesti,
vei prinde ros-oranjul de plecare
catre lumea noua.
I-am aruncat o privire fugara,
ridicand din umerii goi
si am dat a lehamite
din mana obosita de somn.
Nu mi-am baut cafeaua,
asa ca voi pleca mai tarziu
cu galben-verdele.
E si mai vesel - i-am raspuns.
Cerul s-a facut ,dintr-o data
albastru-indigo
si mi-a intors spatele,suparat.
Ca sa-i fac si mai mult in ciuda,
am imbracat
camasa violet
si i-am dat o palma usoara
peste curcubeu.
A inceput sa planga,
incet,cu lacrimi dese
si marunte.
Dar soarele,milos,
i-a pus la loc curcubeul
pe care il risipisem
cu palma mea ,
adiere matinala
de vis.

Calator

Drum lung sta-n fata pasilor de maine,
poteca necalcata de vreun picior hoinar
plecat sa-si afle rostul dincolo de hotar,
un rost legat de casa,de haine si de paine.

Voi merge-n tari straine de limba si de neam,
sa-mi caut ce pierdusem acasa mai demult,
la promisiuni desarte eu nu mai stau s-ascult,
mai bine-n pribegie,un simplu pamantean.

Fara cetatenie,fara averi si mofturi,
un calator etern pe globul pamantesc,
uitat de cei ce-o data spuneau ca il iubesc,
voi colinda orase si munti si mari si porturi.

De voi strabate Terra in lung si-n lat,atunci
la stele ridica-voi privirea,catre ceruri
catand la destinatii mai noi,la alte drumuri
de strabatut agale,visand stelare lunci.

Voi deveni cometa in universul vast,
eu,vesnic calatorul,necunoscand odihna
si-acolo-n departare,gasi-voi poate tihna
si-un inger fara aripi,indragostit si cast.

A treia porunca

Cand au inceput  s-apara ai mustatii muguri moi
si cand ochii,fara voie,lunecau dupa vreo fata,
am crezut ca sunt bolnav,inima mi-e atacata
de-un bacil salbatic poate,sau de niste virusi noi..
Cand oftam fara motive si visam cu ochi deschisi
la tot soiul de himere blonde,brune sau roscate,
pline doar de vino-ncoace,trupuri arse de pacate
si inchipuiam intr-una, versuri dulci despre ibisi...
Cand simteam multimi de fluturi cum roiesc in al meu trup
si cum febra ma cuprinde la apropierea ei,
cand credeam ca atingand-o intre noi vor fi scantei
si de-atata dor de chipu-i ceru-n doua o sa-l rup...
Am descoperit sarutul buzelor fierbinti si moi,
am simtit imbratisarea bratelor ca doua alge,
aerul strivit de patimi intre ea si au stand goi...
Si atunci din departarea amintirii, ca o lege
care trebuie urmata fara de impotrivire
altfel viata nu te iarta,imediat te pedepseste,
aud a treia porunca , o tainica soptire:
IUBESTE.

A doua porunca

Cand primii pasi am inceput sa-i fac in viata,
nesigur,sovaind la-naintare,
doar glasul mamei imi dadea povata:
paseste fara frica si vei ajunge mare.
Iar seara la culcare,ea imi citea povesti
cu Feti-frumosi,Ilene si Baba-cloanta rea,
eu adormeam cu zambet sub ochii ingeresti,
visam ca zbor spre stele si lumea e a mea.
Din basmele cu zane,cu zmei si inorogi,
din diapozitive croite pe perete,
aflasem alfabetul,citeam far' sa ma rogi
si cartile la rand le-am luat,pe indelete.
Mama privea la mine,zambind cu inteles
si ma-ndemna intr-una,citeste mai departe.
Zi dupa zi lectura cu grija mi-a ales
si-mi tot spunea sa aflu invataturi din carte,
caci doar asa putea-voi sa am noroc in viata.
Mult mai tarziu aflat-am ca sfatul ei istet
(tot adevarul cartii se-ascunde in prefata)
era de fapt porunca a doua,de urmat:
de vrei s-ajungi copile,la miere si dulceata
si sa devii vreodata cu-adevarat barbat,
INVATA.

Prima porunca

Dormeam linistit si senin invelit de placenta,
un somn fara vise,leganat amniotic.
Despre mine aflasem dintr-o stire recenta
sosita pe cai nestiute.Haotic,
niste simturi sosesc sa ma-nbrace
cu haine de-auz,pipait si miros,
nu-mi pasa de ele dar nu am ce face,
ma fac sa tresar in somnu-mi frumos.
Aud glasul mamei cantandu-mi duios,
miros bucuria din ochii ei cand
se mangaie tandru pe pantecul gros,
ma misc pipaind-o si-i spun: in curand.
Si timpul alearga,nimic nu-l opreste,
sorocul iesirii in lumea de-afar'
soseste.Ma zbat,mama racneste,
chemat de strigare-ai dintr-o data rasar
cu capu-nainte,urland voiniceste
de frica luminii zarita-nprejur.
Mirosuri straine si frig ma cuprinde
si lumea cea noua prinde contur,
plang dupa leaganul cald de-nainte
din care plecat-am pe-un drum nestiut,
dar mama spre mine un brat isi intinde
la sanu-i ma trage si tac si-o ascult
cum prima porunca la ureche-mi sopteste
in graiul uitat al primului cult:
TRAIESTE !

De la zece la zece

Zece porunci aveam de urmat
dupa ce statusem noua luni
in pantecul mamei.
Nascut in luna a opta,
ziua a saptea
din anul ce se termina cu sase,
aveam cinci degete
la fiecare mana si picior.
Mi-a spus mama
ca de trei ori
le-a numarat dupa ce
doua asistente
o pacalisera ca imi lipseste
unul.
Doua saptamani mai tarziu
trei ursitoare
sopteau ca voi avea
patru cumpene la viata
si de cinci femei fi-voi iubit.
Sase preoti
m-au botezat in
a saptea luna a fiintei.
Opt ani
mai tarziu,
le povesteam celor
noua frati,
despre cele
zece porunci ce le-aveam de urmat.

Daca as fi

Daca as fi turn,
m-as inchide in mine
si cheia grea a intrarii
as arunca-o in santul cu apa,
plin de crocodili
flamanzi.
Daca as fi timp,
mi-as opri secundele
si le-as intoarce din drum
pana la ora zero.
cand nu eram
nascut.
Daca as fi pasare,
mi-as ingheta zborul
si as incremeni aripa,
ramanand suspendat intre cer
si pamantul asteptand
caderea.
Daca as fi apa,
m-as inneca in mine insumi
si mi-as umple plamanii
de curgerea neodihnita
pana la ultima
picatura.
Daca as fi vers,
mi-as risipi cuvintele
si le-as face doar litere,
ascunzand sub intelesul lor
bunele si relele
lumii.
Dar sunt doar om
si nu-mi pot face decat
vise.

Vis cu Nichita

Tu,cal blond
purtandu-si coama
cu un vers diamantin,
catre tine
necuvinte
calarind pe vise vin,
risipind
pe amintirea-ti
neaua
florilor
de crin.

Lasa-ma

Coada ochiului tau verde
m-a furat la drum de seara
si m-a-nchis precum se vede
intr-un zvon de primavara.
Iar spranceana ta cea neagra
sub al coardei sale arc
m-a facut sageata,draga
si m-a exilat in parc.
Fruntea ta plina de ganduri
m-a alunecat spre cer,
eu iti scriu aceste randuri
indurare sa iti cer.
Lasa-ma sa-ti fiu parfumul
care fin te inconjoara,
al tigarii sa fiu fumul
ce-o aprinzi intaia oara,
lasa-ma sa fiu eu vantul
ce te-adie dimineata,
lasa-ma sa fiu cuvantul
buzelor tale,dulceata.
Lasa-ma sa fiu amorul,
Sa te fur pe inserat,
Lasa-ma sa fiu eu dorul
Din inima-ti neincetat,
Lasa-ma sa-ti fiu eu viata
Ce-o traiesti pe-acest pamant,
Lasa-ma sa fiu si ata
Care coase-al tau vesmant,
Lasa-ma sa-ti fiu aproape,
Sa fiu da si sa fiu nu,
Ochii adormiti sub pleoape,
Lasa-ma sa fiu eu,tu.

Dimineata cu cai

Imi bate soarele in geam a desteptare
dar nu ma-ndur ca ochii sa-i deschid,
visat-am cai nascuti din val de mare,
manati in goana de-un batran guvid.

Biciusca de coral pocnea prin ape
sa-i duca iute spre pustiul tarm,
din cerul diminetii sa-i adape
cu stele si luceferi ce adorm.

Nu vor ca ochi de om sa ii zareasca,
nici pasari sa se-ncurce-n al lor zbor,
mai bine mor izbiti de plaja,sa renasca
din spuma valului de maine,mai usor.

Doar visul meu ascuns in scoica marii
ii vede-n goana lor de neoprit,
spre locul nestiut din geana zarii.
Acolo,herghelia lor,s-a risipit.

M-as scufunda in marea nesfarsita
ca sa ma nasc un cal,asemeni lor,
sa pot sa zbor pe-a zorilor aripa,
sa ma hranesc cu stele si cu dor.

Dar e tarziu si ziua ma forteza
sa las in urma visul meu cu cai.
Deschid un ochi si zborul inceteaza,
ma rog in gand:Hai,vino noapte.Hai.

De ce nu vrei

                                            

 

De ce nu vrei privirea la mine s-o ridici

si sa scrutezi unghere din sufletu-mi deschis?

Raspunsuri la-ntrebari tu vei gasi aici

de vei deschide ochii in lumea mea de vis.

Hai,vino si patrunde in taina si mister,

nu-ti fie frica,intra,paseste peste prag,

cheita mea secreta in dar eu ti-o ofer

sa poti deschide poarta.Eu te astept cu drag.

Zorile

Zorile au sosit pe nesimtite.
Lumanari topite stau pe masa
Palpaind suflare de lumina
Peste coala fina de hartie
Ce asteapta a penei mangaiere.
Ancorat la tarmul realitatii
In corabia ce sta sa plece,
Stau si-astept semnalul de pornire
Catre insulele marii dintre vise,
Unde dorm poetii de legenda
Obositi
De truda
Fanteziei.
Suna trambite de-argint in calimara,
Muza mea pe punte a urcat
Si suspina-n harpa de cerneala:
-Gata!Catre insule-am plecat...
Vantul ne va fi
Un bun tovaras,
Soarele ne va ghida,pe cer,
Colinda-vom marea,
Colinda-vom lumea,
Voi zbura alaturi,pescarus stingher
Spre-ntalniri de taina
Cu ai Eladei printi:
Homer si Sofocle,
Eschil si Vergiliu,
Teocrit si Pindar
Si-n exil,Ovidiu,
Ma asteapta-n golful unde suna lire,
Unde vor renaste prin al nostru glas,
Zei de-odinioara,
Mituri fermecate,
Pasari Phoenix albe,
Din cenusi de huma
Renascute iarasi numai pentru noi,
Glasuri de sirene ne vor legana,
Noi tacuti,sub vraja,
Le vom asculta.
Noaptea se petrece,
Soarele-i pe cer,
Privesc coala alba
Trezit din visare
Si regret doar versul cel pierdut pe marea
Care scalda tarmul insulei de vise.
Biblioteca are rafturi adormite,
Taine-ascunse asteapta minti neobosite
Care continua-vor
 Versul de-nceput:
Zorile au sosit pe nesimtite.

Dorinta

Tare-as vrea sa fiu blestemul
Ce te-apasa dimineata,
Gandurilor sa-ti fiu ghemul
Ce le-aduna noaptea ata,
Dorurilor sa fiu tinta
Imobila-n asteptare,
Pulberea ce-ti umple flinta
Dragostei la vanatoare.
Tare-as vrea sa-ti fiu descantec
Si de rele sa te apar,
Glasului tau sa fiu cantec,
Amnar scanteie sa scapar,
Sa aprind o valvataie
Ce se stinge c-un sarut,
Sa fiu nor si sa fiu ploaie,
Sa fiu toate astea-am vrut.
Insa alta mi-e ursita
Si menirea si destinul.
Tu sa-mi fii pe veci iubita
Ce ma face sa-ndur chinul
Dorului si asteptarii,
Noptilor insingurate,
Val pierdut in largul marii
Ce mi-e casa si cetate,
Mare ce ascunde-n pantec
Doua nave scufundate:
Tu blestem,iar eu,descantec.

Cat de frumoasa

Cat de frumoasa esti cand dormi,iubire,
Cu tampla rezemata de matasuri calde,
Te mangai tandru cu a mea privire
Si las penumbra noptii sa te scalde
In ploaia ei de stele ratacite.

Visezi frumos se pare,caci zambet infloreste
In coltul gurii tale cu buze de rubin.
As vrea sa fiu stapanul ce timpul il opreste
Si sa pastrez de-a pururi secunda de senin,
Icoana a fericirii,la care eu ma-nchin.

Altar voi face noaptea.Ofranda iti aduc
Buchet de sentimente doar tie dedicate
Si inima pe-o tava si dorul meu de cuc
Ce-si cauta perechea prin vechi paduri uitate.
La templul tau iubire,m-as face eunuc.

M-as transforma in soapta,sa-ti stau langa ureche
Si sa iti cant balade uitate,de amor,
M-as face Zburatorul cel fara de pereche
Sa-ti intru-n vis in taina,cu pas de gand,usor,
Ca dragostea s-o afli,aceasta taina veche.

Dar luna e stapana si-mi face semn de sus
Ca noaptea-i pe sfarsite,sa ma grabesc de vreau
Sa termin toate cele ce as avea de spus
Si-n vers sa pun ofranda ce as dori sa-ti dau.
Am ascultat porunca fiind al ei supus.

Mi-am luat indata pana si vechea calimara,
Hartie mi-e matasea cearsafului de pat
Si muza -mi este fiinta-ti. Un iz de primavara
Este cerneala-n care eu pana mi-am muiat
Sa-ti scriu aceste versuri.Citeste-le diseara.

Expunere indecenta

Sufletul tau a fost scos la licitatie...
Gardienii l-au confiscat aseara
pentru expunere indecenta
si l-au inchis,peste noapte,
alaturi de alti raufacatori:
o idee absurda de libertate,
cateva priviri uimite,arestate si ele
pentru protest
impotriva imensitatii spatiului,
doua ganduri acuzate
de port ilegal de continut
si niste cuvinte pentru asociere ilicita
sub forma de poezie.
Toate,impreuna cu sufletul tau,
sunt scoase la licitatie,
in baza unei legi asumate
prin raspundere la nonprovocari.
Suma minima de la care se porneste,
este de doua puncte
si trei virgule,
cu garantie un semn al exclamarii.
Ofertele se vor depune in scris,
in plic autoadresat,
la secretariatul de stat in fata furtunii.
La plicuri, vor fi atasate pasiuni
cu citate din sentimentalismul clasic,
in vederea identificarii ofertantilor
si respingerii ofertelor comerciale.
Absurd,ilogic si imposibil
s-au aliat intr-un cartel
pentru depunerea celei mai mari oferte,
cuprinzand mai multe semne de intrebare,
paranteze si silabe interschimbabile,
precum si mai multe
propozitii neterminate.
Mi-am amanetat cuvintele
si am cumparat o fraza pe care,
desi era destul de veche si cu fisuri,
am lipit-o cu niste litere autoadezive,
am fardat-o putin cu pretentii
si am depus-o ca oferta.
Licitatia s-a incheiat cu victoria mea,
sufletul tau imi apartine...
Nerecunoscator,a profitat de o clipa
de neatentie si a fugit,
nu inainte de a-mi lasa
un mesaj pe hartia cu care
fusese ambalat:
"Fraza asta este cea cu care,
la licitatia trecuta,
cumparasem sufletul tau
dupa ce il confiscasera pentru
expunere indecenta..."

Rugaciune

Drum sfarsit in dulce nicaieri,
strabatut de gandul tau albastru
dupa ce-a fugit din viitorul ieri
incalcit in coama unui cal maiastru,
drum ce duce catre netraita viata
ametit de roata unui carusel,
imbracat de vise-n lacrimi de dulceata
si purtand pe crestet zahar caramel,
drum pasit in vidul de silaba schiop
strajuit de arbori roditori de stele,
cercetat de veacuri de-un savant miop
posesor de patimi si-avantari rebele,
drum ce se sfarseste unde paralele
se-ntalnesc, in fine, intr-un punct comun,
barca de hartie cu vorbele mele
poart-o peste lume catre nu stiu cum,
las-o sa pluteasca,ca o amagire,
pasare de apa prefacuta-n scrum
renascand doar pentru ultima-ntalnire,
drum fara de capat,drum sfarsit in drum.

Tu mi-ai dat in dar

Tu mi-ai dat in dar singuratatea,
 firul gandului tu mi l-ai destramat.
 Ploua cu sageti peste cetatea
 unde m-am retras insangerat,
 frigul radiaza-n mine spume,
ciori imi ciuruiesc panza de dor,
 de ma striga norii azi pe nume
 nu-i aud.Sunt surd si chior
 de un ochi pierdut pentru vecie
 intr-o admiratie fara motive
 catre tot ce-ar fi putut sa fie...
 Vise in alb-negru,maladive,
 tot sosesc pe-adresa mea de noapte
 si le rasfoiesc ca pe o carte.
 Ploua in culori peste poveste,
 curcubee mana imi intind
 si-mi tot spun ca ce-a fost nu mai este,
 sa ma-nalt si cerul sa-l cuprind
 intr-o-mbratisare nesfarsita,
 luna sa mi-o fac de-acum iubita,
 numai ea,desi e calatoare
 fi-va langa mine lucitoare,
 fara varsta,tanara mereu.
 De zic da,asa voi fi si eu.
Tu mi-ai dat in dar singuratatea,
 luna-n cer mi-a luminat cetatea.

Aproape frumos

   Eram un barbat aproape frumos,
   subtire,inalt,eram virtuos
   cand ochii tai verzi,oglinda-mi erau,
   cand soaptele tale la mine-ajungeau
   si parul tau negru,usor mangaia
   umarul meu,adormit.Fulguia
   cu frunze de stele cazute din cer,
   vorbeai,glasul - sunet de flaut stingher,
   dansa printre flacari sticloase,de ger,
   zambeai auzind ce as vrea sa-ti ofer:
   o palma cu scoici,delfini desenand
   o muzica dulce in valuri,pe rand,
   corabia lunii si sori in perechi,
   cometa de ghiata,din timpuri stravechi
   si dragostea-ntreaga,padure virgina,
   tie-ti dau toate acestea.Straina,
   simteam cum devii si domol,
   in jurul fiintei tale,ocol
   dadeam iarasi,orizontul scrutam
   doar mare de ghiata acolo zaream.
   In soapta,departe,acum ai plecat
   si ochii si parul cu tine le-ai luat
   Acum,mai batran insa tot virtuos
   sunt acelasi barbat.Si-s aproape frumos.

Batai in poarta

    Seara de joi,seara deasa de suflet,
    in care destinele noastre cresteau
    ca iarba de primavara.
                  (N.Stanescu)


 Cineva a batut la poarta sufletului
  intr-o seara de joi.
 Dar acasa nu era decat trupul
  rastignit in fotoliu,
 in asteptarea mea,cel plecat
  pentru o clipa sau doua
 pe drumul ingerilor.
  Strigam din inalturi,deschide,
 crezand ca ma va auzi,
  insa trupul mut,surd,
 nemiscat in fericirea odihnei,
  a tresarit doar o pleoapa
 ca un tremur al copacilor
  jefuiti de frunze,toamna.
 Am luat o raza de luna
  si l-am impuns.
 Corpul acela,parca strain,
  a avut doar
 o bataie de inima in plus.
  Am renuntat la zbor c-un oftat
 prelung,ca o aterizare
  de lebada pe oglinzile apelor.
 M-am intors in matricea
  oaselor si a carnii,
 l-am ridicat incet si-am deschis.
  La poarta sufletului,
 singura,prunc alaptat la sanul stelelor,
  era noaptea. 

Joc

Ala-bala-portocala
dragostea e ala-n-dala
ciocolata stinsa-n gura
sfanta cuminecatura.
Singur eu,singura ea,
eu flamand,flamanda ea,
ne gustam imbratisarea,
ne schimbam infatisarea,
eu sunt ea si ea e eu,
ne deosebim cu greu.
Suntem doi si suntem unul,
singuri cuc.Eu sunt nebunul
de-a iubit o portocala
ce sub coaja era goala
si s-a confundat cu ea.
Vine si-ntrebarea grea:
eu sunt...eu?Sau altceva?
Ala-bala-portocala,
dragostea e ala-n-dala.

In aceasta secunda

  Undeva,oriunde,s-a ratacit timpul
  in fumul verzui al ierbii
  aflate cu bratul ridicat spre cerul
  incremenit in aceasta secunda.
  Undeva,oriunde,s-a ratacit femeia
  ascunsa in bratele iubitului
  ce-si aprinde lenes tigara,
  jertfa pe altarul dragostei
  consumata in aceasta secunda.
  Undeva,oriunde,s-a ratacit luna
  intr-un taxiu al noptii,
  dupa cheful din carciuma afumata
  unde intalnise soarele,
  sticlos in aceasta secunda.
  Undeva,oriunde,s-a ratacit viitorul
  intr-un imposibil trecut,
  ca o ghiara logodita cu ora
  rasturnata in aceasta secunda.
  Undeva,oriunde,m-am ratacit eu
  intre gandurile strigate spre tine,
  logodnica mea imposibila,
  asculta-ma in aceasta secunda.

Eu si tata facem sport (M.Marian)

 " Un parinte mai atent cu viitorul copilului sau ca tata,cred ca nici nu poate exista.In mintea lui,viitorul meu a fost,din capul locului,profund si multilateral.Eu trebuia sa fac toate artele,toate sporturile,iar in plan profesional,trebuia sa imbratisez cateva din cele mai moderne,mai interesante si mai rentabile meserii.
   Pentru atingerea acestor obiective,tata n-a precupetit nici un efort fizic,material sau nervos.M-a dat de mic la pian,la vioara,la balet,la pictura,a vrut sa-mi cumpere acordeon,dar nu l-a lasat maica-mea,spunandu-i ca ar fi o minimalizare a talentelor mele artistice,m-a dat la inot,la patinaj si la schi,si m-ar mai fi dat si la altele,daca mai rezista el,fizic,iar mama nervos si baneste.
  Eu rezistam.Rezistam in toate sensurile.Ori rezistam la program si faceam aproape tot ce mi se spunea,ori rezistam si nu faceam nimic din ce mi se spunea.
  Oricum,tot rezistenta se chema."