Cat de frumoasa esti cand dormi,iubire,
Cu tampla rezemata de matasuri calde,
Te mangai tandru cu a mea privire
Si las penumbra noptii sa te scalde
In ploaia ei de stele ratacite.
Visezi frumos se pare,caci zambet infloreste
In coltul gurii tale cu buze de rubin.
As vrea sa fiu stapanul ce timpul il opreste
Si sa pastrez de-a pururi secunda de senin,
Icoana a fericirii,la care eu ma-nchin.
Altar voi face noaptea.Ofranda iti aduc
Buchet de sentimente doar tie dedicate
Si inima pe-o tava si dorul meu de cuc
Ce-si cauta perechea prin vechi paduri uitate.
La templul tau iubire,m-as face eunuc.
M-as transforma in soapta,sa-ti stau langa ureche
Si sa iti cant balade uitate,de amor,
M-as face Zburatorul cel fara de pereche
Sa-ti intru-n vis in taina,cu pas de gand,usor,
Ca dragostea s-o afli,aceasta taina veche.
Dar luna e stapana si-mi face semn de sus
Ca noaptea-i pe sfarsite,sa ma grabesc de vreau
Sa termin toate cele ce as avea de spus
Si-n vers sa pun ofranda ce as dori sa-ti dau.
Am ascultat porunca fiind al ei supus.
Mi-am luat indata pana si vechea calimara,
Hartie mi-e matasea cearsafului de pat
Si muza -mi este fiinta-ti. Un iz de primavara
Este cerneala-n care eu pana mi-am muiat
Sa-ti scriu aceste versuri.Citeste-le diseara.
un jurnal de incercari literare o harta a cautarilor interioare un semn ca inca sunt aici o iluzie de avatar incendiat un bun gasit inainte de bun ramas
Cuvant inainte
Nici un pas n-a mai urcat de mult spre cer,
strazile s-au drapat cu parfum de piper,
mi-e gandul spre lume,in odaie e ger
si pasul ma poarta spre al Lunii oier...
Trec printre arbori rastigniti la hotare,
pribeag zodier pe altarul de zare,
pamantu-i departe,incoltit de clestare,
sunt soare de-argint intre ceturi de mare...
Urasc perfectiunea si visul ce moare,
limita salii de asteptare
din gara cu aer de inchisoare
a vietii traite-n zadar.Vreau desteptare.
Nu vreau viitor trait in trecut
stiind ca nici unul din noi nu-i etern.
Vreau clipa sa prind c-un fugarnic sarut
si-n pagina alba,poeme s-astern.
strazile s-au drapat cu parfum de piper,
mi-e gandul spre lume,in odaie e ger
si pasul ma poarta spre al Lunii oier...
Trec printre arbori rastigniti la hotare,
pribeag zodier pe altarul de zare,
pamantu-i departe,incoltit de clestare,
sunt soare de-argint intre ceturi de mare...
Urasc perfectiunea si visul ce moare,
limita salii de asteptare
din gara cu aer de inchisoare
a vietii traite-n zadar.Vreau desteptare.
Nu vreau viitor trait in trecut
stiind ca nici unul din noi nu-i etern.
Vreau clipa sa prind c-un fugarnic sarut
si-n pagina alba,poeme s-astern.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu