Ascuns de norul ratacind aiurea,
un inger plange-n pumnii stransi a rece
si lacrimile-i cad,udand padurea
prin care vara asta se petrece.
Aripile-i se zbat a zbor ucis de jale
si ochii mari se-nchid sub peoape,
inima-n piept o simte ca pe-o vale
in care vine dorul sa se-adape.
Sageata vanatorului din umbra
a intalnit in calea-i caprioara
si-a retezat de graba,crunta,sumbra,
o viata ce abia aflase primavara.
Un muget slab se ridicase-n ceruri,
cersind,cui ?- nu stiu - indurare
si ochii ei cuprinsi acum de neguri,
catau la puiul ce-o astepta-n carare.
De soarta lui plangea ascunsul inger,
stiind ca iarna e tot mai aproape
si singur,slab si far-al mamei uger
sub frunze moarte,incet o sa se-ngroape.
