Padurea a-nceput sa fiarba

Padurea a-nceput sa fiarba
dand semne clare de trezire,
pamantul se rascoala-n iarba
si pomii-n muguri de-nfrunzire.

E freamat mare intre ramuri,
se-anunta balul primaverii
cu flori,cu pasari si cu daruri
si dans pe valul adierii.

Se-ntorc din tari de peste mare,
chemate grabnic la raport,
un stol de berze migratoare
si-o lebada soseste-n port.

Natura-mbraca strai de gala
impodobit cu fluturi mici
si se prezinta,cu sfiala,
in frac - si niste randunici.

Se-aud acorduri orchestrale
in stupul harnicei albine
si canta cucii,haimanale
de cuib strain,fara rusine.

Doar soarele mai face nazuri
si se ascunde printre nori,
iar luna-i sefa la macazuri
ghidand salbaticii cocori.

In fete tremura fiorul
unui amor necunoscut,
ca un copil se-alinta dorul
iubirii care s-a nascut.

Cantec mut

Am invatat sa ascult tacerea,
sa-i pun muzica in note
asternute pe portativul noptii.
Textul mi-e soptit de un inger,
in cuvinte nerostite,
nescrise,
necuvinte.
Gura baladierului se inchide
cu un suras de resemnare
la incercarea rostirii lor.
Pana poetului isi ia zborul,
vesela si mirosind
a litere imposibile.
Struna viorilor inmugurite
sub arcusul menestreilor,
vibreaza mut,
prelung si zadarnic.
Doar urechea mea,
invelita in ceata
si gura mea cusuta
cu raze de stele,
mai aude si canta,
cu tine,
tacerea.

Mi-e dor de dor

Mi-e dor de dor,
sa te ador
si sa fiu nor
plutind usor,
ratacitor.
Mi-e dor de dor,
sa fiu cocor
si lin sa zbor,
un calator
ratacitor.
Mi-e dor de dor,
sa simt ca dor
ganduri ca mor
de al tau dor,
ratacitor.
Mi-e dor de dor
ratacitor.

As da anunt

Pustiu mi-e sufletul in asta ziua rece,
cand singur,parasit de cunoscuti,
sunt spectator al timpului ce trece
purtand pe umeri,oameni nevazuti.
Imi suna a gol si a uitare clipa
pierduta in zadar,fara folos,
se zbate in zbor frant acum aripa
lovita de un gand necuvincios.
As da anunt in ziar cu cautare,
sperand ca voi gasi client indata,
ca am un suflet astazi de vanzare
si o constiinta inca neuzata.
Pretul e bun,ocazia e rara,
exclud din start vreun intermediar
si-ofertele venite din afara,
precum si cele-n plan financiar.
Eu vreau,ca si stramosii din vechime,
sa fac un troc,cu beneficii mici,
schimbandu-mi sufletul cu altul din multime
sau poate cu un vis de pricolici.
Constiinta fi-va bonus la oferta
de-a-ntregul sau taiata in felii,
e anesteziata si inerta,
va sta asa cat s-o mintiti ve-ti sti.
Dar stiu ca astazi nimeni nu-si doreste
sa aiba suflet,antic artefact,
constiinta nici atat,ca unelteste
cu altele-mpotriva firii,pact.
Asa ca le inchid intr-o caseta
si cheia o arunc peste hotar,
iar mintea mi-o transform in majoreta
visand s-o duca versul la altar.

Rock and roll manelist

Cei mai viteji noi fost-am intre traci,
precum spuneau istoricii odata,
aveam albine,vie pe araci
si-aveam si animale sub polata.
Am traversat istoria prin veac,
varsand si sange si sudoare lesne,
plecat-am in izmene la atac
si le-am lasat la toti dusmanii semne.,
sa-si aminteasca despre noi ca un popor
ce nu vrea sa se plece fara lupta,
cladindu-ne un neam, un viitor,
chiar si cand tara-n patru ne-a fost rupta.
Pentru pamantul tarii am jertfit
bunici,parinti si frati si fii intr-una
si nimeni n-a stiut cat am jelit
pan-am facut din trei provincii,una.
Se minunau popoarele straine
in fata geniilor noastre, deseori,
pana cand si-au dat mana si haine
ne-au pus in frunte niste tradatori.
Ei transformat-au tara in ruine
si neamul nostru mandru-n cersetori,
ne-au dat o libertate fara maine
si ne-au facut popor de migratori.
Tot ce-a fost bun,stricat-au cu migala
si ne-au vandut pe treizeci de arginti,
cand demolau uzine,fabrici,scoala,
noi toti aplaudam frenetic si cuminti.
Acum ne mor batranii in praguri de spitale,
se vand copii de foame pe zahar si malai,
ei cheltuiesc averi pe ceasuri si pe toale
si pleaca-n croaziere cu totii,in alai.
Se plang de saracie,nu are tara bani
si nici agricultura si nici economie,
mai taie din salarii,din pensii de sarmani,
maresc pretul la paine,la gaze,la regie
si nu le mai ajunge sa-mparta intre ei
bugetul  mic al tarii,fac imprumut extern
sa sature o haita de lupi ce se cred lei,
romanul tace,rabda si va plati etern.
Ramanem fara medici,profesori,politisti
dar mergem inainte ca boul la taiere,
facem din hoti si curve,ministri si artisti,
maneaua-i culturala,ne-aduce mangaiere.
Violuri si divorturi si crime cu sadism,
au devenit normale,ceva obisnuit,
la sinucideri radem voiosi,plini de cinism,
vulgar ne este-acuma,umorul chinuit.
Un circ e Romania,a ei menajerie
e plina doar de iepuri cu capete de strut
ce protesteaza pasnic,lasand in berarie
si banii pentru taxa taierii de preput.
Ce pana mea albastra,ce puii mei in zbor,
de vreau sa fiu beton si trendy dar si cool,
voi face baie-n wisky,cu frisca ma omor
si voi scuipa spre lume seminte cu recul.

Amza nu a murit

azi ar fi implinit 80 de ani;Dumnezeu,uimit si fermecat de talentul sau l-a chemat la El mai devreme decat eram noi pregatiti sa ne despartim de el;
bine ca cel putin ,cativa oameni de cultura si-au amintit de el si i-au daruit steaua memoriei vesnice pe aleea celebritatilor din Romania;
nea Marine,iarta-ne ca prea rar ne amintim de tine...
tu esti insa mereu prezent in spiritul nostru,in rasul nostru amar in fata greutatilor vietii...

As vrea

As vrea sa dau viata privirilor tale
si zambetului tau,cald si senin,
sa-nchipui din lut bratele-ti goale
cambrate si fine ca niste petale
intoarse spre soare,a albului crin.

As vrea sa fiu sculptor,sa pot de sub dalta
sa scot trupul tau ca un trunchi de lamai
si fruntea-ti de marmura,alba si-nalta
si soldul curbat si sani laolalta,
statuie iubirii pe veci sa ramai.

As vrea din penel sa rasara pictura,
portretul tau fata,acuma sa-ti fac,
din strop de culoare,rosie-ti gura
si negri,noptatici,ochii ca mura
s-astern pe o panza de in si sa tac.

As vrea in cuvinte nescrise vreodat
sa prind fiinta ta,nascuta din stele
si mersul regal si rasul ciudat,
dar versul mi-e scurt,nu suna ritmat,
vreau litere noi si mi-e frica de ele.

Regina noptii ce trecu

Luna rece,glaciara,argintie si bizara,
a venit spre dimineata,insotita de o stea,
sa-mi prezinte o regina,bruna,slaba,mortuara,
imbracata toata-n negrul rochiei de catifea.

Buze rosii,sangerande,ochii cenusii de foc
sub sprancene arcuite ca o secera de scrum,
inima-i auzi batandu-i numai daca ai noroc,
de-o zaresti,feresti in laturi,sa lasi liber al ei drum.

Brate lungi,tentaculare,stralucind marmorean,
 degete ca niste alge,unduind pe adieri,
pielea gatului, petala unui crin de portelan
si o voce aspru-dulce,ca un drum spre nicaieri.

Vrea sa-i fiu de-acum alaturi,print al noptilor ce vin,
sa umblam prin lumea toata fara somn,fara popas,
cautand un leac iubirii,zilelor de dor si chin,
leac ascuns de mult in lumea celor fara trup si glas.

Insa eu,privind la chipu-i,vad doar noapte nesfarsita
si refuz cu toata fiinta cererea-i fara cuvinte,.
asteptand sa vina ziua,cu lumina-i mult iubita.
Si regina piere iute intr-un rasarit fierbinte.

Revolta revoltatoare

Ma Mitica o-ntrebare
denuntand nepronuntare
calculam calculatoare
oarecum cu oarecare
renuntam la renuntare
vietuind vietuitoare
pasnica nepascatoare
curajoasa cu teroare
taraind o taratoare

sursa: http://iluziioptice.ro

nu-i tractor dar e tractoare
anonima tradatoare
traducand traducatoare
delator de delatoare
reporteaza raportoare
ce salveaza salvatoare
nemiscata miscatoare
barfa cea nebarfitoare
violeta violare
deplasata plasatoare
de migratii migratoare
tot spaland la spalatoare
intr-o tara oarecare
de aici din departare
asfaltand o asfaltare
mancata de-o nemancare
scarpinand o scarpinare
pe o tampla-ntamplatoare
intrebare-ntrebatoare
ce este sau ce nu-i oare?

A patra poruca

Cand vei pasi pe-al vietii aspru drum,
mereu avand o piedica in fata,
priveste curajos prin ceata si prin fum
si cata la batrani,de-nvins nevoi,povata.
Asa afla-vei lesne ca tot ce pare greu,
e-o simpla incercare a crezului din suflet
si daca dupa ploaie soare va fi mereu
iar dupa fulger mare vei auzi si-un tunet,
la fel in viata asta,dup-o-ncercare grea,
veni-va bucuria succesului deplin
si tot ce altadata parea a fi himera,
de vei pasi-nainte pe langa-amar si chin
dand ascultare celor cuprinse in porunca,
ca fericit tu fi-vei in dragoste si munca,
SPERA!.

Cantecel de mahala

Ea straina,el strain ,
risipesc pe-a vremii cale,
stropi de ura si venin
si ocari si vorbe goale.
Ea vedeta,el un star,
se injura birjareste
si blesteme-si fac in dar
cand o lume ii priveste.
Ea o doamna,el tigan,
spala lenjeria-n public
pentru prea-cinstitul ban,
scop comun,iubit si unic.
Ea o coarda,el smardoi,
personaje cunoscute
doar in mahala la noi,
sunt frumosi dar in jur pute.
Ea uituca,el uituc,
a lor dragoste trecuta
a ajuns de balamuc,
se stropesc,pe rand,cu sputa.
Eu uimit si voi la fel,
ne crucim,scuipam in san,
la spectacolul tembel:
divort intre ea si el.

Fantezie de primavara

Ai inceput sa inmuguresti,iubito!
Stau ascuns sub umbra frunzelor tale,
asteptand cu nerabdare
nasterea florilor
si a parfumului cu iz

de seara plouata cu nectar.
Ascult glasul sevei pamantului
urcand prin venele
trupului tau vegetal
si pandesc viitoarea deschidere
a umbrelelor cu petale
de aur alb.
Simt vibratia clorofilei sentimentelor
ce va izbucni,victorioasa,
la urmatoarea explozie
solara,
ca o fantana arteziana
curgand iubire,dor
si fericire multicolora.
Ai inceput sa inmuguresti,iubito
si asta ma face sa cred
ca primavara renaste
prin tine.