Regina noptii ce trecu

Luna rece,glaciara,argintie si bizara,
a venit spre dimineata,insotita de o stea,
sa-mi prezinte o regina,bruna,slaba,mortuara,
imbracata toata-n negrul rochiei de catifea.

Buze rosii,sangerande,ochii cenusii de foc
sub sprancene arcuite ca o secera de scrum,
inima-i auzi batandu-i numai daca ai noroc,
de-o zaresti,feresti in laturi,sa lasi liber al ei drum.

Brate lungi,tentaculare,stralucind marmorean,
 degete ca niste alge,unduind pe adieri,
pielea gatului, petala unui crin de portelan
si o voce aspru-dulce,ca un drum spre nicaieri.

Vrea sa-i fiu de-acum alaturi,print al noptilor ce vin,
sa umblam prin lumea toata fara somn,fara popas,
cautand un leac iubirii,zilelor de dor si chin,
leac ascuns de mult in lumea celor fara trup si glas.

Insa eu,privind la chipu-i,vad doar noapte nesfarsita
si refuz cu toata fiinta cererea-i fara cuvinte,.
asteptand sa vina ziua,cu lumina-i mult iubita.
Si regina piere iute intr-un rasarit fierbinte.