Cei mai viteji noi fost-am intre traci,
precum spuneau istoricii odata,
aveam albine,vie pe araci
si-aveam si animale sub polata.
Am traversat istoria prin veac,
varsand si sange si sudoare lesne,
plecat-am in izmene la atac
si le-am lasat la toti dusmanii semne.,
sa-si aminteasca despre noi ca un popor
ce nu vrea sa se plece fara lupta,
cladindu-ne un neam, un viitor,
chiar si cand tara-n patru ne-a fost rupta.
Pentru pamantul tarii am jertfit
bunici,parinti si frati si fii intr-una
si nimeni n-a stiut cat am jelit
pan-am facut din trei provincii,una.
Se minunau popoarele straine
in fata geniilor noastre, deseori,
pana cand si-au dat mana si haine
ne-au pus in frunte niste tradatori.
Ei transformat-au tara in ruine
si neamul nostru mandru-n cersetori,
ne-au dat o libertate fara maine
si ne-au facut popor de migratori.
Tot ce-a fost bun,stricat-au cu migala
si ne-au vandut pe treizeci de arginti,
cand demolau uzine,fabrici,scoala,
noi toti aplaudam frenetic si cuminti.
Acum ne mor batranii in praguri de spitale,
se vand copii de foame pe zahar si malai,
ei cheltuiesc averi pe ceasuri si pe toale
si pleaca-n croaziere cu totii,in alai.
Se plang de saracie,nu are tara bani
si nici agricultura si nici economie,
mai taie din salarii,din pensii de sarmani,
maresc pretul la paine,la gaze,la regie
si nu le mai ajunge sa-mparta intre ei
bugetul mic al tarii,fac imprumut extern
sa sature o haita de lupi ce se cred lei,
romanul tace,rabda si va plati etern.
Ramanem fara medici,profesori,politisti
dar mergem inainte ca boul la taiere,
facem din hoti si curve,ministri si artisti,
maneaua-i culturala,ne-aduce mangaiere.
Violuri si divorturi si crime cu sadism,
au devenit normale,ceva obisnuit,
la sinucideri radem voiosi,plini de cinism,
vulgar ne este-acuma,umorul chinuit.
Un circ e Romania,a ei menajerie
e plina doar de iepuri cu capete de strut
ce protesteaza pasnic,lasand in berarie
si banii pentru taxa taierii de preput.
Ce pana mea albastra,ce puii mei in zbor,
de vreau sa fiu beton si trendy dar si cool,
voi face baie-n wisky,cu frisca ma omor
si voi scuipa spre lume seminte cu recul.
un jurnal de incercari literare o harta a cautarilor interioare un semn ca inca sunt aici o iluzie de avatar incendiat un bun gasit inainte de bun ramas
Cuvant inainte
Nici un pas n-a mai urcat de mult spre cer,
strazile s-au drapat cu parfum de piper,
mi-e gandul spre lume,in odaie e ger
si pasul ma poarta spre al Lunii oier...
Trec printre arbori rastigniti la hotare,
pribeag zodier pe altarul de zare,
pamantu-i departe,incoltit de clestare,
sunt soare de-argint intre ceturi de mare...
Urasc perfectiunea si visul ce moare,
limita salii de asteptare
din gara cu aer de inchisoare
a vietii traite-n zadar.Vreau desteptare.
Nu vreau viitor trait in trecut
stiind ca nici unul din noi nu-i etern.
Vreau clipa sa prind c-un fugarnic sarut
si-n pagina alba,poeme s-astern.
strazile s-au drapat cu parfum de piper,
mi-e gandul spre lume,in odaie e ger
si pasul ma poarta spre al Lunii oier...
Trec printre arbori rastigniti la hotare,
pribeag zodier pe altarul de zare,
pamantu-i departe,incoltit de clestare,
sunt soare de-argint intre ceturi de mare...
Urasc perfectiunea si visul ce moare,
limita salii de asteptare
din gara cu aer de inchisoare
a vietii traite-n zadar.Vreau desteptare.
Nu vreau viitor trait in trecut
stiind ca nici unul din noi nu-i etern.
Vreau clipa sa prind c-un fugarnic sarut
si-n pagina alba,poeme s-astern.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu