Strop de verde

Ochii tai verzi
s-au deschis in lumina
ca un nufar pe lacul vietii.

Asculta razele soarelui

Taci si asculta murmurul razelor soarelui
strecurandu-se hoteste
prin tesatura perdelelor,
spre irisul tau ascuns sub patura pleoapei.
Asculta chicotelile lor jucause
cand se incurca in parul tau,
risipit ca si ele,
pe matasea fetei de perna.
Asculta-le soaptele admirative
cand iti mangaie fata
si carcoteala unei raze strambe,
pasitoare
peste arcul sprancenei.
Taci si asculta
cantecul lor fara cuvinte
la atingerea buzelor tale,
intredeschise doar cat sa adie
rasuflarea visului.
Taci
si lasa-le sa-ti scrie pe piele,
cu cerneala aurie,
cuvintele acestui poem
furat peste noapte de luna
ce tragea cu coada ochiului,
la truda tarzie
a poetului.

Plang ingeri

Plang ingerii in ceruri ,de ciuda,necajiti,
ca le-ai furat pe seara,cand se jucau pe nori,
o lira si-o trompeta si-un sunet de viori,
sa-ti faci orchestra noua.
Se-aduna prin edenuri uitate de demult
tot cautand o cale sa-ti taie din avant,
sa-ti sufle false-acorduri pentru-al orchestrei cant.
Ei te stropesc cu roua.
Dar tie nu iti pasa,faci oameni fericiti,
cantand la instrumente de heruvimi bizari
doar melodii ritmate si cu accente tari
si-afara nu mai ploua.
Ascult ascuns in scorburi al muzicii tumult,
pandind un inger blond,trimis sa spioneze
a tale portative si sa le cerceteze.
De-l prind,vi-l dau si voua.
De-l prind vi-l dau si voua
si-afara nu mai ploua.
Ei te stropesc cu roua
sa-ti faci orchestra noua.

Curcubeu risipit

Buna dimineata,a strigat cerul la mine.
Buna dimineata,i-am raspuns lenes,
intinzand mana spre fereastra intredeschisa,
poarta mea spre ziua
abia nascuta.
Ti-am trimis vesti noi,colorate,
mi-a mai spus el,stralucind ciudat.
Si daca te grabesti,
vei prinde ros-oranjul de plecare
catre lumea noua.
I-am aruncat o privire fugara,
ridicand din umerii goi
si am dat a lehamite
din mana obosita de somn.
Nu mi-am baut cafeaua,
asa ca voi pleca mai tarziu
cu galben-verdele.
E si mai vesel - i-am raspuns.
Cerul s-a facut ,dintr-o data
albastru-indigo
si mi-a intors spatele,suparat.
Ca sa-i fac si mai mult in ciuda,
am imbracat
camasa violet
si i-am dat o palma usoara
peste curcubeu.
A inceput sa planga,
incet,cu lacrimi dese
si marunte.
Dar soarele,milos,
i-a pus la loc curcubeul
pe care il risipisem
cu palma mea ,
adiere matinala
de vis.

Calator

Drum lung sta-n fata pasilor de maine,
poteca necalcata de vreun picior hoinar
plecat sa-si afle rostul dincolo de hotar,
un rost legat de casa,de haine si de paine.

Voi merge-n tari straine de limba si de neam,
sa-mi caut ce pierdusem acasa mai demult,
la promisiuni desarte eu nu mai stau s-ascult,
mai bine-n pribegie,un simplu pamantean.

Fara cetatenie,fara averi si mofturi,
un calator etern pe globul pamantesc,
uitat de cei ce-o data spuneau ca il iubesc,
voi colinda orase si munti si mari si porturi.

De voi strabate Terra in lung si-n lat,atunci
la stele ridica-voi privirea,catre ceruri
catand la destinatii mai noi,la alte drumuri
de strabatut agale,visand stelare lunci.

Voi deveni cometa in universul vast,
eu,vesnic calatorul,necunoscand odihna
si-acolo-n departare,gasi-voi poate tihna
si-un inger fara aripi,indragostit si cast.

A treia porunca

Cand au inceput  s-apara ai mustatii muguri moi
si cand ochii,fara voie,lunecau dupa vreo fata,
am crezut ca sunt bolnav,inima mi-e atacata
de-un bacil salbatic poate,sau de niste virusi noi..
Cand oftam fara motive si visam cu ochi deschisi
la tot soiul de himere blonde,brune sau roscate,
pline doar de vino-ncoace,trupuri arse de pacate
si inchipuiam intr-una, versuri dulci despre ibisi...
Cand simteam multimi de fluturi cum roiesc in al meu trup
si cum febra ma cuprinde la apropierea ei,
cand credeam ca atingand-o intre noi vor fi scantei
si de-atata dor de chipu-i ceru-n doua o sa-l rup...
Am descoperit sarutul buzelor fierbinti si moi,
am simtit imbratisarea bratelor ca doua alge,
aerul strivit de patimi intre ea si au stand goi...
Si atunci din departarea amintirii, ca o lege
care trebuie urmata fara de impotrivire
altfel viata nu te iarta,imediat te pedepseste,
aud a treia porunca , o tainica soptire:
IUBESTE.

A doua porunca

Cand primii pasi am inceput sa-i fac in viata,
nesigur,sovaind la-naintare,
doar glasul mamei imi dadea povata:
paseste fara frica si vei ajunge mare.
Iar seara la culcare,ea imi citea povesti
cu Feti-frumosi,Ilene si Baba-cloanta rea,
eu adormeam cu zambet sub ochii ingeresti,
visam ca zbor spre stele si lumea e a mea.
Din basmele cu zane,cu zmei si inorogi,
din diapozitive croite pe perete,
aflasem alfabetul,citeam far' sa ma rogi
si cartile la rand le-am luat,pe indelete.
Mama privea la mine,zambind cu inteles
si ma-ndemna intr-una,citeste mai departe.
Zi dupa zi lectura cu grija mi-a ales
si-mi tot spunea sa aflu invataturi din carte,
caci doar asa putea-voi sa am noroc in viata.
Mult mai tarziu aflat-am ca sfatul ei istet
(tot adevarul cartii se-ascunde in prefata)
era de fapt porunca a doua,de urmat:
de vrei s-ajungi copile,la miere si dulceata
si sa devii vreodata cu-adevarat barbat,
INVATA.

Prima porunca

Dormeam linistit si senin invelit de placenta,
un somn fara vise,leganat amniotic.
Despre mine aflasem dintr-o stire recenta
sosita pe cai nestiute.Haotic,
niste simturi sosesc sa ma-nbrace
cu haine de-auz,pipait si miros,
nu-mi pasa de ele dar nu am ce face,
ma fac sa tresar in somnu-mi frumos.
Aud glasul mamei cantandu-mi duios,
miros bucuria din ochii ei cand
se mangaie tandru pe pantecul gros,
ma misc pipaind-o si-i spun: in curand.
Si timpul alearga,nimic nu-l opreste,
sorocul iesirii in lumea de-afar'
soseste.Ma zbat,mama racneste,
chemat de strigare-ai dintr-o data rasar
cu capu-nainte,urland voiniceste
de frica luminii zarita-nprejur.
Mirosuri straine si frig ma cuprinde
si lumea cea noua prinde contur,
plang dupa leaganul cald de-nainte
din care plecat-am pe-un drum nestiut,
dar mama spre mine un brat isi intinde
la sanu-i ma trage si tac si-o ascult
cum prima porunca la ureche-mi sopteste
in graiul uitat al primului cult:
TRAIESTE !

De la zece la zece

Zece porunci aveam de urmat
dupa ce statusem noua luni
in pantecul mamei.
Nascut in luna a opta,
ziua a saptea
din anul ce se termina cu sase,
aveam cinci degete
la fiecare mana si picior.
Mi-a spus mama
ca de trei ori
le-a numarat dupa ce
doua asistente
o pacalisera ca imi lipseste
unul.
Doua saptamani mai tarziu
trei ursitoare
sopteau ca voi avea
patru cumpene la viata
si de cinci femei fi-voi iubit.
Sase preoti
m-au botezat in
a saptea luna a fiintei.
Opt ani
mai tarziu,
le povesteam celor
noua frati,
despre cele
zece porunci ce le-aveam de urmat.

Daca as fi

Daca as fi turn,
m-as inchide in mine
si cheia grea a intrarii
as arunca-o in santul cu apa,
plin de crocodili
flamanzi.
Daca as fi timp,
mi-as opri secundele
si le-as intoarce din drum
pana la ora zero.
cand nu eram
nascut.
Daca as fi pasare,
mi-as ingheta zborul
si as incremeni aripa,
ramanand suspendat intre cer
si pamantul asteptand
caderea.
Daca as fi apa,
m-as inneca in mine insumi
si mi-as umple plamanii
de curgerea neodihnita
pana la ultima
picatura.
Daca as fi vers,
mi-as risipi cuvintele
si le-as face doar litere,
ascunzand sub intelesul lor
bunele si relele
lumii.
Dar sunt doar om
si nu-mi pot face decat
vise.

Vis cu Nichita

Tu,cal blond
purtandu-si coama
cu un vers diamantin,
catre tine
necuvinte
calarind pe vise vin,
risipind
pe amintirea-ti
neaua
florilor
de crin.

Lasa-ma

Coada ochiului tau verde
m-a furat la drum de seara
si m-a-nchis precum se vede
intr-un zvon de primavara.
Iar spranceana ta cea neagra
sub al coardei sale arc
m-a facut sageata,draga
si m-a exilat in parc.
Fruntea ta plina de ganduri
m-a alunecat spre cer,
eu iti scriu aceste randuri
indurare sa iti cer.
Lasa-ma sa-ti fiu parfumul
care fin te inconjoara,
al tigarii sa fiu fumul
ce-o aprinzi intaia oara,
lasa-ma sa fiu eu vantul
ce te-adie dimineata,
lasa-ma sa fiu cuvantul
buzelor tale,dulceata.
Lasa-ma sa fiu amorul,
Sa te fur pe inserat,
Lasa-ma sa fiu eu dorul
Din inima-ti neincetat,
Lasa-ma sa-ti fiu eu viata
Ce-o traiesti pe-acest pamant,
Lasa-ma sa fiu si ata
Care coase-al tau vesmant,
Lasa-ma sa-ti fiu aproape,
Sa fiu da si sa fiu nu,
Ochii adormiti sub pleoape,
Lasa-ma sa fiu eu,tu.

Dimineata cu cai

Imi bate soarele in geam a desteptare
dar nu ma-ndur ca ochii sa-i deschid,
visat-am cai nascuti din val de mare,
manati in goana de-un batran guvid.

Biciusca de coral pocnea prin ape
sa-i duca iute spre pustiul tarm,
din cerul diminetii sa-i adape
cu stele si luceferi ce adorm.

Nu vor ca ochi de om sa ii zareasca,
nici pasari sa se-ncurce-n al lor zbor,
mai bine mor izbiti de plaja,sa renasca
din spuma valului de maine,mai usor.

Doar visul meu ascuns in scoica marii
ii vede-n goana lor de neoprit,
spre locul nestiut din geana zarii.
Acolo,herghelia lor,s-a risipit.

M-as scufunda in marea nesfarsita
ca sa ma nasc un cal,asemeni lor,
sa pot sa zbor pe-a zorilor aripa,
sa ma hranesc cu stele si cu dor.

Dar e tarziu si ziua ma forteza
sa las in urma visul meu cu cai.
Deschid un ochi si zborul inceteaza,
ma rog in gand:Hai,vino noapte.Hai.

De ce nu vrei

                                            

 

De ce nu vrei privirea la mine s-o ridici

si sa scrutezi unghere din sufletu-mi deschis?

Raspunsuri la-ntrebari tu vei gasi aici

de vei deschide ochii in lumea mea de vis.

Hai,vino si patrunde in taina si mister,

nu-ti fie frica,intra,paseste peste prag,

cheita mea secreta in dar eu ti-o ofer

sa poti deschide poarta.Eu te astept cu drag.

Zorile

Zorile au sosit pe nesimtite.
Lumanari topite stau pe masa
Palpaind suflare de lumina
Peste coala fina de hartie
Ce asteapta a penei mangaiere.
Ancorat la tarmul realitatii
In corabia ce sta sa plece,
Stau si-astept semnalul de pornire
Catre insulele marii dintre vise,
Unde dorm poetii de legenda
Obositi
De truda
Fanteziei.
Suna trambite de-argint in calimara,
Muza mea pe punte a urcat
Si suspina-n harpa de cerneala:
-Gata!Catre insule-am plecat...
Vantul ne va fi
Un bun tovaras,
Soarele ne va ghida,pe cer,
Colinda-vom marea,
Colinda-vom lumea,
Voi zbura alaturi,pescarus stingher
Spre-ntalniri de taina
Cu ai Eladei printi:
Homer si Sofocle,
Eschil si Vergiliu,
Teocrit si Pindar
Si-n exil,Ovidiu,
Ma asteapta-n golful unde suna lire,
Unde vor renaste prin al nostru glas,
Zei de-odinioara,
Mituri fermecate,
Pasari Phoenix albe,
Din cenusi de huma
Renascute iarasi numai pentru noi,
Glasuri de sirene ne vor legana,
Noi tacuti,sub vraja,
Le vom asculta.
Noaptea se petrece,
Soarele-i pe cer,
Privesc coala alba
Trezit din visare
Si regret doar versul cel pierdut pe marea
Care scalda tarmul insulei de vise.
Biblioteca are rafturi adormite,
Taine-ascunse asteapta minti neobosite
Care continua-vor
 Versul de-nceput:
Zorile au sosit pe nesimtite.

Dorinta

Tare-as vrea sa fiu blestemul
Ce te-apasa dimineata,
Gandurilor sa-ti fiu ghemul
Ce le-aduna noaptea ata,
Dorurilor sa fiu tinta
Imobila-n asteptare,
Pulberea ce-ti umple flinta
Dragostei la vanatoare.
Tare-as vrea sa-ti fiu descantec
Si de rele sa te apar,
Glasului tau sa fiu cantec,
Amnar scanteie sa scapar,
Sa aprind o valvataie
Ce se stinge c-un sarut,
Sa fiu nor si sa fiu ploaie,
Sa fiu toate astea-am vrut.
Insa alta mi-e ursita
Si menirea si destinul.
Tu sa-mi fii pe veci iubita
Ce ma face sa-ndur chinul
Dorului si asteptarii,
Noptilor insingurate,
Val pierdut in largul marii
Ce mi-e casa si cetate,
Mare ce ascunde-n pantec
Doua nave scufundate:
Tu blestem,iar eu,descantec.

Cat de frumoasa

Cat de frumoasa esti cand dormi,iubire,
Cu tampla rezemata de matasuri calde,
Te mangai tandru cu a mea privire
Si las penumbra noptii sa te scalde
In ploaia ei de stele ratacite.

Visezi frumos se pare,caci zambet infloreste
In coltul gurii tale cu buze de rubin.
As vrea sa fiu stapanul ce timpul il opreste
Si sa pastrez de-a pururi secunda de senin,
Icoana a fericirii,la care eu ma-nchin.

Altar voi face noaptea.Ofranda iti aduc
Buchet de sentimente doar tie dedicate
Si inima pe-o tava si dorul meu de cuc
Ce-si cauta perechea prin vechi paduri uitate.
La templul tau iubire,m-as face eunuc.

M-as transforma in soapta,sa-ti stau langa ureche
Si sa iti cant balade uitate,de amor,
M-as face Zburatorul cel fara de pereche
Sa-ti intru-n vis in taina,cu pas de gand,usor,
Ca dragostea s-o afli,aceasta taina veche.

Dar luna e stapana si-mi face semn de sus
Ca noaptea-i pe sfarsite,sa ma grabesc de vreau
Sa termin toate cele ce as avea de spus
Si-n vers sa pun ofranda ce as dori sa-ti dau.
Am ascultat porunca fiind al ei supus.

Mi-am luat indata pana si vechea calimara,
Hartie mi-e matasea cearsafului de pat
Si muza -mi este fiinta-ti. Un iz de primavara
Este cerneala-n care eu pana mi-am muiat
Sa-ti scriu aceste versuri.Citeste-le diseara.

Expunere indecenta

Sufletul tau a fost scos la licitatie...
Gardienii l-au confiscat aseara
pentru expunere indecenta
si l-au inchis,peste noapte,
alaturi de alti raufacatori:
o idee absurda de libertate,
cateva priviri uimite,arestate si ele
pentru protest
impotriva imensitatii spatiului,
doua ganduri acuzate
de port ilegal de continut
si niste cuvinte pentru asociere ilicita
sub forma de poezie.
Toate,impreuna cu sufletul tau,
sunt scoase la licitatie,
in baza unei legi asumate
prin raspundere la nonprovocari.
Suma minima de la care se porneste,
este de doua puncte
si trei virgule,
cu garantie un semn al exclamarii.
Ofertele se vor depune in scris,
in plic autoadresat,
la secretariatul de stat in fata furtunii.
La plicuri, vor fi atasate pasiuni
cu citate din sentimentalismul clasic,
in vederea identificarii ofertantilor
si respingerii ofertelor comerciale.
Absurd,ilogic si imposibil
s-au aliat intr-un cartel
pentru depunerea celei mai mari oferte,
cuprinzand mai multe semne de intrebare,
paranteze si silabe interschimbabile,
precum si mai multe
propozitii neterminate.
Mi-am amanetat cuvintele
si am cumparat o fraza pe care,
desi era destul de veche si cu fisuri,
am lipit-o cu niste litere autoadezive,
am fardat-o putin cu pretentii
si am depus-o ca oferta.
Licitatia s-a incheiat cu victoria mea,
sufletul tau imi apartine...
Nerecunoscator,a profitat de o clipa
de neatentie si a fugit,
nu inainte de a-mi lasa
un mesaj pe hartia cu care
fusese ambalat:
"Fraza asta este cea cu care,
la licitatia trecuta,
cumparasem sufletul tau
dupa ce il confiscasera pentru
expunere indecenta..."

Rugaciune

Drum sfarsit in dulce nicaieri,
strabatut de gandul tau albastru
dupa ce-a fugit din viitorul ieri
incalcit in coama unui cal maiastru,
drum ce duce catre netraita viata
ametit de roata unui carusel,
imbracat de vise-n lacrimi de dulceata
si purtand pe crestet zahar caramel,
drum pasit in vidul de silaba schiop
strajuit de arbori roditori de stele,
cercetat de veacuri de-un savant miop
posesor de patimi si-avantari rebele,
drum ce se sfarseste unde paralele
se-ntalnesc, in fine, intr-un punct comun,
barca de hartie cu vorbele mele
poart-o peste lume catre nu stiu cum,
las-o sa pluteasca,ca o amagire,
pasare de apa prefacuta-n scrum
renascand doar pentru ultima-ntalnire,
drum fara de capat,drum sfarsit in drum.

Tu mi-ai dat in dar

Tu mi-ai dat in dar singuratatea,
 firul gandului tu mi l-ai destramat.
 Ploua cu sageti peste cetatea
 unde m-am retras insangerat,
 frigul radiaza-n mine spume,
ciori imi ciuruiesc panza de dor,
 de ma striga norii azi pe nume
 nu-i aud.Sunt surd si chior
 de un ochi pierdut pentru vecie
 intr-o admiratie fara motive
 catre tot ce-ar fi putut sa fie...
 Vise in alb-negru,maladive,
 tot sosesc pe-adresa mea de noapte
 si le rasfoiesc ca pe o carte.
 Ploua in culori peste poveste,
 curcubee mana imi intind
 si-mi tot spun ca ce-a fost nu mai este,
 sa ma-nalt si cerul sa-l cuprind
 intr-o-mbratisare nesfarsita,
 luna sa mi-o fac de-acum iubita,
 numai ea,desi e calatoare
 fi-va langa mine lucitoare,
 fara varsta,tanara mereu.
 De zic da,asa voi fi si eu.
Tu mi-ai dat in dar singuratatea,
 luna-n cer mi-a luminat cetatea.

Aproape frumos

   Eram un barbat aproape frumos,
   subtire,inalt,eram virtuos
   cand ochii tai verzi,oglinda-mi erau,
   cand soaptele tale la mine-ajungeau
   si parul tau negru,usor mangaia
   umarul meu,adormit.Fulguia
   cu frunze de stele cazute din cer,
   vorbeai,glasul - sunet de flaut stingher,
   dansa printre flacari sticloase,de ger,
   zambeai auzind ce as vrea sa-ti ofer:
   o palma cu scoici,delfini desenand
   o muzica dulce in valuri,pe rand,
   corabia lunii si sori in perechi,
   cometa de ghiata,din timpuri stravechi
   si dragostea-ntreaga,padure virgina,
   tie-ti dau toate acestea.Straina,
   simteam cum devii si domol,
   in jurul fiintei tale,ocol
   dadeam iarasi,orizontul scrutam
   doar mare de ghiata acolo zaream.
   In soapta,departe,acum ai plecat
   si ochii si parul cu tine le-ai luat
   Acum,mai batran insa tot virtuos
   sunt acelasi barbat.Si-s aproape frumos.

Batai in poarta

    Seara de joi,seara deasa de suflet,
    in care destinele noastre cresteau
    ca iarba de primavara.
                  (N.Stanescu)


 Cineva a batut la poarta sufletului
  intr-o seara de joi.
 Dar acasa nu era decat trupul
  rastignit in fotoliu,
 in asteptarea mea,cel plecat
  pentru o clipa sau doua
 pe drumul ingerilor.
  Strigam din inalturi,deschide,
 crezand ca ma va auzi,
  insa trupul mut,surd,
 nemiscat in fericirea odihnei,
  a tresarit doar o pleoapa
 ca un tremur al copacilor
  jefuiti de frunze,toamna.
 Am luat o raza de luna
  si l-am impuns.
 Corpul acela,parca strain,
  a avut doar
 o bataie de inima in plus.
  Am renuntat la zbor c-un oftat
 prelung,ca o aterizare
  de lebada pe oglinzile apelor.
 M-am intors in matricea
  oaselor si a carnii,
 l-am ridicat incet si-am deschis.
  La poarta sufletului,
 singura,prunc alaptat la sanul stelelor,
  era noaptea. 

Joc

Ala-bala-portocala
dragostea e ala-n-dala
ciocolata stinsa-n gura
sfanta cuminecatura.
Singur eu,singura ea,
eu flamand,flamanda ea,
ne gustam imbratisarea,
ne schimbam infatisarea,
eu sunt ea si ea e eu,
ne deosebim cu greu.
Suntem doi si suntem unul,
singuri cuc.Eu sunt nebunul
de-a iubit o portocala
ce sub coaja era goala
si s-a confundat cu ea.
Vine si-ntrebarea grea:
eu sunt...eu?Sau altceva?
Ala-bala-portocala,
dragostea e ala-n-dala.

In aceasta secunda

  Undeva,oriunde,s-a ratacit timpul
  in fumul verzui al ierbii
  aflate cu bratul ridicat spre cerul
  incremenit in aceasta secunda.
  Undeva,oriunde,s-a ratacit femeia
  ascunsa in bratele iubitului
  ce-si aprinde lenes tigara,
  jertfa pe altarul dragostei
  consumata in aceasta secunda.
  Undeva,oriunde,s-a ratacit luna
  intr-un taxiu al noptii,
  dupa cheful din carciuma afumata
  unde intalnise soarele,
  sticlos in aceasta secunda.
  Undeva,oriunde,s-a ratacit viitorul
  intr-un imposibil trecut,
  ca o ghiara logodita cu ora
  rasturnata in aceasta secunda.
  Undeva,oriunde,m-am ratacit eu
  intre gandurile strigate spre tine,
  logodnica mea imposibila,
  asculta-ma in aceasta secunda.

Eu si tata facem sport (M.Marian)

 " Un parinte mai atent cu viitorul copilului sau ca tata,cred ca nici nu poate exista.In mintea lui,viitorul meu a fost,din capul locului,profund si multilateral.Eu trebuia sa fac toate artele,toate sporturile,iar in plan profesional,trebuia sa imbratisez cateva din cele mai moderne,mai interesante si mai rentabile meserii.
   Pentru atingerea acestor obiective,tata n-a precupetit nici un efort fizic,material sau nervos.M-a dat de mic la pian,la vioara,la balet,la pictura,a vrut sa-mi cumpere acordeon,dar nu l-a lasat maica-mea,spunandu-i ca ar fi o minimalizare a talentelor mele artistice,m-a dat la inot,la patinaj si la schi,si m-ar mai fi dat si la altele,daca mai rezista el,fizic,iar mama nervos si baneste.
  Eu rezistam.Rezistam in toate sensurile.Ori rezistam la program si faceam aproape tot ce mi se spunea,ori rezistam si nu faceam nimic din ce mi se spunea.
  Oricum,tot rezistenta se chema."