Padurea a-nceput sa fiarba

Padurea a-nceput sa fiarba
dand semne clare de trezire,
pamantul se rascoala-n iarba
si pomii-n muguri de-nfrunzire.

E freamat mare intre ramuri,
se-anunta balul primaverii
cu flori,cu pasari si cu daruri
si dans pe valul adierii.

Se-ntorc din tari de peste mare,
chemate grabnic la raport,
un stol de berze migratoare
si-o lebada soseste-n port.

Natura-mbraca strai de gala
impodobit cu fluturi mici
si se prezinta,cu sfiala,
in frac - si niste randunici.

Se-aud acorduri orchestrale
in stupul harnicei albine
si canta cucii,haimanale
de cuib strain,fara rusine.

Doar soarele mai face nazuri
si se ascunde printre nori,
iar luna-i sefa la macazuri
ghidand salbaticii cocori.

In fete tremura fiorul
unui amor necunoscut,
ca un copil se-alinta dorul
iubirii care s-a nascut.

Asculta razele soarelui

Taci si asculta murmurul razelor soarelui
strecurandu-se hoteste
prin tesatura perdelelor,
spre irisul tau ascuns sub patura pleoapei.
Asculta chicotelile lor jucause
cand se incurca in parul tau,
risipit ca si ele,
pe matasea fetei de perna.
Asculta-le soaptele admirative
cand iti mangaie fata
si carcoteala unei raze strambe,
pasitoare
peste arcul sprancenei.
Taci si asculta
cantecul lor fara cuvinte
la atingerea buzelor tale,
intredeschise doar cat sa adie
rasuflarea visului.
Taci
si lasa-le sa-ti scrie pe piele,
cu cerneala aurie,
cuvintele acestui poem
furat peste noapte de luna
ce tragea cu coada ochiului,
la truda tarzie
a poetului.