Pasarea maiastra a furtunii

Bat tunete prelungi in poarta casei mele
si fulgere se-agata prin colturi de fereastra,
nori negri trag cortina pe cerul fara stele
iar in furtuna zboara o pasare maiastra.

Trei vanturi infratite se-alearga peste munte
cu strigate si chiot de ametiti nuntasi,
arunca peste lume frunze si flori marunte,
salbatice confetti din pomii cei trufasi.

Si praful de pe uliti se-avanta in inalturi
purtat de roata horei pornita de furtuna,
se-ascund sub stresini vrabii,pe cele patru laturi,
gaini si curci de-a valma pe la cotet se-aduna.

Se-aude zvon de ape scapate din zagaz
si tropotit de picuri pe tigla lustruita,
plang tanguit burlane de-amar si de necaz
ca ploaia cade-ntruna,mereu,neobosita.

Pamantul soarbe apa ca vesnicul Setila,
cel din povestea veche,cu mandrul Harap Alb,
o salcie se pleaca smerita si umila
sub palosul furtunii,sub fumul ploii alb.

Dar pasarea din ceruri,cu-aripa face semn
si totul se opreste,de-odata.Ce tacere...
Miros de reavan vine,de crud cu iz de lemn
si vanturile-adorm,incet, a adiere.

Iar aerul se umple de cantec si de zbor
de pasari sagetate de razele de soare,
pe cer se-opreste palid si ratacit un  nor
ce-aduce pe alocuri c-un semn de intrebare.

Cuvinte potrivite

Cerul s-a crapat in patru
si s-a luminat isteric,
tuna gongul ca la teatru
deschizandu-se homeric.
Ploua ici si ploua colo,
apa curge in siroaie,
noi jucam pe strada polo
si mai cerem inc-o ploaie.
Norii fac sotron de stele
si pozeaza-n tabloide,
vantu-ndoaie la nuiele,
face stand pentru silfide.
Neavand o alta treaba
iau cuvintele la-ntors
si le-amestec ca o baba
fir de lana cand a tors.
Nu stiu de-o iesi vreo fraza,
sau ma-mpiedic in silabe,
dar ma plictisesc,mi-e groaza
ca de cifrele arabe
si incerc sa-ncheg o rima
din cuvinte aiurite.
Va salut cu multa stima
si cuvinte potrivite.

Zambareata

Rade mai mereu frumoasa,
Urmarind cu ochi vioi,
Xilofonul de hartie
Atarnat de perne moi.
Nu se-aude-o melodie,
Dar lovind cu sete masa,
Ritmuri hohotite-n bete,
Astazi vin sa ne rasfete.

Zilnic o astept pe unde,
Amiaza s-o-nveseleasca;
Messengeru-i poarta-n care
Bat,sperand sa ma zareasca
Atarnat de tastatura.Ea ID-ul si-l ascunde,
Rade-ncetisor sub bluza.
E mai rosie ca focul soarelui de la apus,
Am ramas cu buzzu-n enter
Topaind ca assinus.
Ah,te prind on-line odata;nu vei mai avea vreo scuza.

Stejarul

Ceata a cuprins padurea
cu imbratisarea-i uda,
tapinari si-ascut securea
sa o lase far-o ruda.

Vor ca astazi sa doboare
un stejar batran ca muntii
si la ses sa il coboare,
stalp sa-l faca-n gardul curtii.

Plang copacii frunze-lacrimi
cand secrea musca trunchiul
cel trecut prin multe patimi,
plang vazand cum geme unchiul.

Lung ase tanguie si vantul,
ca il pierde pe-al sau frate
care a-mpanzit pamantul
cu povesti adevarate.

Intre ridurile scoartei
stateau tainic ingropate,
flori de dor ale sperantei
si legende azi uitate.

Zane,ursi si caprioare
ce-si aflasera odihna
sub coroana lui cea mare,
plang in cor,fara de tihna.

Scuipa-n palme taietorii
si incep sa il loveasca,
unde scurma capriorii
dupa ghinda sa regeasca.

Ei se chinuie zadarnic,
isi fac cruce,bat matanii...
Caci batranul asta falnic
e prea tare-n piatra carnii.

Scoarta doar de i se crapa
sub puterea loviturii,
de pieire mosul scapa
si ramane stalp padurii.

Mai batran decat padurea,
va ramane-n crucea lumii
si va rade de securea
ce-o vor ridica nebunii.

Nu e om,nu se va naste
nici in vremuri viitoare,
sa distruga aste moaste:
neamul dacilor ce are
radacini nepieritoare.

A fi copil

Sa fii copil,o Doamne,ce minune,
ce stare a firii fara de pereche,
o lume unde,pana,si cele rele-s bune
si unde se traieste dupa o lege veche.

E legea drept-credintei si-a sufletului pur
neintinat de patimi si doruri de avere,
iubind de-a-ntregul lumea si tot ce e in jur
si mangaind din suflet,pe-acel ce mila cere.

Dar timpul nu ne iarta si crestem,ne scolim,
ne-ndepartam devreme de sfanta inocenta
si lumea ne forteaza ca dansa noi sa fim,
iar de gresim cu stire,scapam c-o penitenta.

Ne cerem scuze-n graba si mergem inainte
pe drumul care merge departe de ce-am fost
si ne certam copilul,daca n-a fost cuminte,
cu gandul la cariera si la al nostru rost.

Uitat-am legea veche si ca am fost copii,
c-am fost crescuti acasa numai cu vorbe bune;
spuneau povesti parintii,ne luau si jucarii,
stiind c-a fi copil,e Doamne,o minune.