Bolnav de dragoste,am răpit Luna... și am cuprins-o în lungă îmbrățișare cercând a făuri inelul,cu răbdare, spre a-ți împodobi, cu piatra rece,mâna. Mă ceartă cerul,că l-am lăsat sărac și pustiit de astrul strălucitor al nopții, că e mai neagră noaptea,mai curajoși sunt hoții... Nu știe că eu caut tristeții tale leac. Din lacrimile tale,cristale prea-curate, plăti-voi birul nopții și cerului curat, sunt multe și sunt grele,de ani le-am adunat și le-am păstrat în suflet,la nimeni arătate.