Cuvant inainte

Nici un pas n-a mai urcat de mult spre cer,
strazile s-au drapat cu parfum de piper,
mi-e gandul spre lume,in odaie e ger
si pasul ma poarta spre al Lunii oier...

Trec printre arbori rastigniti la hotare,
pribeag zodier pe altarul de zare,
pamantu-i departe,incoltit de clestare,
sunt soare de-argint intre ceturi de mare...

Urasc perfectiunea si visul ce moare,
limita salii de asteptare
din gara cu aer de inchisoare
a vietii traite-n zadar.Vreau desteptare.

Nu vreau viitor trait in trecut
stiind ca nici unul din noi nu-i etern.
Vreau clipa sa prind c-un fugarnic sarut
si-n pagina alba,poeme s-astern.

marți, 4 iulie 2017


CREDINȚĂ

Altar de-nchinăciune mi-e cerul nesfârșit.
Icoană mi-este fiul,copilul mult iubit,
rodit în trupul mamei,cea sfântă preoteasă.
Biserică și templu ne este-a noastră casă.
N-avem nici sfinți,nici demoni,nici idoli vechi sau noi,
nici prooroci ce-anunță sfârșitul omenirii...
În raiul nostru casnic,zei suntem numai noi
și biblie povestea continuă a iubirii.
Credința noastră-i una.Că viața-i lucrul sfânt,
minuni doar ea mai face pe acest vechi Pământ.
Că Omul,rătăcitul - va regăsi cărarea
și va găsi -în el,ce caută.Iert

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu