CREDINȚĂ
Altar de-nchinăciune mi-e cerul nesfârșit. Icoană mi-este fiul,copilul mult iubit, rodit în trupul mamei,cea sfântă preoteasă. Biserică și templu ne este-a noastră casă. N-avem nici sfinți,nici demoni,nici idoli vechi sau noi, nici prooroci ce-anunță sfârșitul omenirii... În raiul nostru casnic,zei suntem numai noi și biblie povestea continuă a iubirii. Credința noastră-i una.Că viața-i lucrul sfânt, minuni doar ea mai face pe acest vechi Pământ. Că Omul,rătăcitul - va regăsi cărarea și va găsi -în el,ce caută.Iert |
un jurnal de incercari literare o harta a cautarilor interioare un semn ca inca sunt aici o iluzie de avatar incendiat un bun gasit inainte de bun ramas
Cuvant inainte
Nici un pas n-a mai urcat de mult spre cer,
strazile s-au drapat cu parfum de piper,
mi-e gandul spre lume,in odaie e ger
si pasul ma poarta spre al Lunii oier...
Trec printre arbori rastigniti la hotare,
pribeag zodier pe altarul de zare,
pamantu-i departe,incoltit de clestare,
sunt soare de-argint intre ceturi de mare...
Urasc perfectiunea si visul ce moare,
limita salii de asteptare
din gara cu aer de inchisoare
a vietii traite-n zadar.Vreau desteptare.
Nu vreau viitor trait in trecut
stiind ca nici unul din noi nu-i etern.
Vreau clipa sa prind c-un fugarnic sarut
si-n pagina alba,poeme s-astern.
strazile s-au drapat cu parfum de piper,
mi-e gandul spre lume,in odaie e ger
si pasul ma poarta spre al Lunii oier...
Trec printre arbori rastigniti la hotare,
pribeag zodier pe altarul de zare,
pamantu-i departe,incoltit de clestare,
sunt soare de-argint intre ceturi de mare...
Urasc perfectiunea si visul ce moare,
limita salii de asteptare
din gara cu aer de inchisoare
a vietii traite-n zadar.Vreau desteptare.
Nu vreau viitor trait in trecut
stiind ca nici unul din noi nu-i etern.
Vreau clipa sa prind c-un fugarnic sarut
si-n pagina alba,poeme s-astern.
marți, 4 iulie 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu