As da anunt

Pustiu mi-e sufletul in asta ziua rece,
cand singur,parasit de cunoscuti,
sunt spectator al timpului ce trece
purtand pe umeri,oameni nevazuti.
Imi suna a gol si a uitare clipa
pierduta in zadar,fara folos,
se zbate in zbor frant acum aripa
lovita de un gand necuvincios.
As da anunt in ziar cu cautare,
sperand ca voi gasi client indata,
ca am un suflet astazi de vanzare
si o constiinta inca neuzata.
Pretul e bun,ocazia e rara,
exclud din start vreun intermediar
si-ofertele venite din afara,
precum si cele-n plan financiar.
Eu vreau,ca si stramosii din vechime,
sa fac un troc,cu beneficii mici,
schimbandu-mi sufletul cu altul din multime
sau poate cu un vis de pricolici.
Constiinta fi-va bonus la oferta
de-a-ntregul sau taiata in felii,
e anesteziata si inerta,
va sta asa cat s-o mintiti ve-ti sti.
Dar stiu ca astazi nimeni nu-si doreste
sa aiba suflet,antic artefact,
constiinta nici atat,ca unelteste
cu altele-mpotriva firii,pact.
Asa ca le inchid intr-o caseta
si cheia o arunc peste hotar,
iar mintea mi-o transform in majoreta
visand s-o duca versul la altar.

Asculta razele soarelui

Taci si asculta murmurul razelor soarelui
strecurandu-se hoteste
prin tesatura perdelelor,
spre irisul tau ascuns sub patura pleoapei.
Asculta chicotelile lor jucause
cand se incurca in parul tau,
risipit ca si ele,
pe matasea fetei de perna.
Asculta-le soaptele admirative
cand iti mangaie fata
si carcoteala unei raze strambe,
pasitoare
peste arcul sprancenei.
Taci si asculta
cantecul lor fara cuvinte
la atingerea buzelor tale,
intredeschise doar cat sa adie
rasuflarea visului.
Taci
si lasa-le sa-ti scrie pe piele,
cu cerneala aurie,
cuvintele acestui poem
furat peste noapte de luna
ce tragea cu coada ochiului,
la truda tarzie
a poetului.

Vis cu Nichita

Tu,cal blond
purtandu-si coama
cu un vers diamantin,
catre tine
necuvinte
calarind pe vise vin,
risipind
pe amintirea-ti
neaua
florilor
de crin.

Zorile

Zorile au sosit pe nesimtite.
Lumanari topite stau pe masa
Palpaind suflare de lumina
Peste coala fina de hartie
Ce asteapta a penei mangaiere.
Ancorat la tarmul realitatii
In corabia ce sta sa plece,
Stau si-astept semnalul de pornire
Catre insulele marii dintre vise,
Unde dorm poetii de legenda
Obositi
De truda
Fanteziei.
Suna trambite de-argint in calimara,
Muza mea pe punte a urcat
Si suspina-n harpa de cerneala:
-Gata!Catre insule-am plecat...
Vantul ne va fi
Un bun tovaras,
Soarele ne va ghida,pe cer,
Colinda-vom marea,
Colinda-vom lumea,
Voi zbura alaturi,pescarus stingher
Spre-ntalniri de taina
Cu ai Eladei printi:
Homer si Sofocle,
Eschil si Vergiliu,
Teocrit si Pindar
Si-n exil,Ovidiu,
Ma asteapta-n golful unde suna lire,
Unde vor renaste prin al nostru glas,
Zei de-odinioara,
Mituri fermecate,
Pasari Phoenix albe,
Din cenusi de huma
Renascute iarasi numai pentru noi,
Glasuri de sirene ne vor legana,
Noi tacuti,sub vraja,
Le vom asculta.
Noaptea se petrece,
Soarele-i pe cer,
Privesc coala alba
Trezit din visare
Si regret doar versul cel pierdut pe marea
Care scalda tarmul insulei de vise.
Biblioteca are rafturi adormite,
Taine-ascunse asteapta minti neobosite
Care continua-vor
 Versul de-nceput:
Zorile au sosit pe nesimtite.