Zorile

Zorile au sosit pe nesimtite.
Lumanari topite stau pe masa
Palpaind suflare de lumina
Peste coala fina de hartie
Ce asteapta a penei mangaiere.
Ancorat la tarmul realitatii
In corabia ce sta sa plece,
Stau si-astept semnalul de pornire
Catre insulele marii dintre vise,
Unde dorm poetii de legenda
Obositi
De truda
Fanteziei.
Suna trambite de-argint in calimara,
Muza mea pe punte a urcat
Si suspina-n harpa de cerneala:
-Gata!Catre insule-am plecat...
Vantul ne va fi
Un bun tovaras,
Soarele ne va ghida,pe cer,
Colinda-vom marea,
Colinda-vom lumea,
Voi zbura alaturi,pescarus stingher
Spre-ntalniri de taina
Cu ai Eladei printi:
Homer si Sofocle,
Eschil si Vergiliu,
Teocrit si Pindar
Si-n exil,Ovidiu,
Ma asteapta-n golful unde suna lire,
Unde vor renaste prin al nostru glas,
Zei de-odinioara,
Mituri fermecate,
Pasari Phoenix albe,
Din cenusi de huma
Renascute iarasi numai pentru noi,
Glasuri de sirene ne vor legana,
Noi tacuti,sub vraja,
Le vom asculta.
Noaptea se petrece,
Soarele-i pe cer,
Privesc coala alba
Trezit din visare
Si regret doar versul cel pierdut pe marea
Care scalda tarmul insulei de vise.
Biblioteca are rafturi adormite,
Taine-ascunse asteapta minti neobosite
Care continua-vor
 Versul de-nceput:
Zorile au sosit pe nesimtite.