A doua porunca

Cand primii pasi am inceput sa-i fac in viata,
nesigur,sovaind la-naintare,
doar glasul mamei imi dadea povata:
paseste fara frica si vei ajunge mare.
Iar seara la culcare,ea imi citea povesti
cu Feti-frumosi,Ilene si Baba-cloanta rea,
eu adormeam cu zambet sub ochii ingeresti,
visam ca zbor spre stele si lumea e a mea.
Din basmele cu zane,cu zmei si inorogi,
din diapozitive croite pe perete,
aflasem alfabetul,citeam far' sa ma rogi
si cartile la rand le-am luat,pe indelete.
Mama privea la mine,zambind cu inteles
si ma-ndemna intr-una,citeste mai departe.
Zi dupa zi lectura cu grija mi-a ales
si-mi tot spunea sa aflu invataturi din carte,
caci doar asa putea-voi sa am noroc in viata.
Mult mai tarziu aflat-am ca sfatul ei istet
(tot adevarul cartii se-ascunde in prefata)
era de fapt porunca a doua,de urmat:
de vrei s-ajungi copile,la miere si dulceata
si sa devii vreodata cu-adevarat barbat,
INVATA.