Intoarcerea fiului risipitor

Am ratacit-un marinar pe marea vietii,
umbland prin lume fara de popas,
avand-o ca luceafar pe cerul diminetii
si sprijin,intre bun venit si bun ramas.

Stiam ca e acolo,aproape sau departe,
cu gandul rugaciunii spre mine indreptat
si chiar daca oceanul vedeam ca ne desparte,
primeam din partea ei,in visul noptii,sfat.

Trecut-au ani ca zile si lunile ca ora,
distantele cresteau ca painea la dospit,
din ce in ce mai rar ne revedeam,caci hora
in care fost-am prins,mereu ne-a despartit.

Credeam ca nici o boala sau lovitura a sortii
nu va ingenunchia viteaza nascatoare,
dar azi privesc cujale la umbra cruda a mortii
pasind incet,dar sigur,spre mama iertatoare.

Mi-as da si maini si ochi si zilele ramase
sa capat pentru fiinta-i inca un scurt ragaz,
sa o mai am aproape,s-o mangai,sa ma lase
sa-i povestesc stergand-o de lacrimi pe obraz.

Ma iarta iar,oh mama,ca prada batranetii
si dorului de mine prea des eu te-am lasat,
mereu insingurata dar multumindu-i vietii
cand mai primeai o veste de la al tau baiat.

Acum iti sunt alaturi,dar prea tarziu imi pare
si-ncerc sa-nseninez cele din urma ceasuri,
plang nevazut de lume,incerc sa fiu mai tare
decat chemarea spusa de-a ingerilor glasuri.

Tu o asculti supusa si mandru resemnata,
senina iti astepti plecarea catre stele.
Te rog ramai cu mine sa mai traim o data
aceasta viata scurta,cu bune si cu rele.

Ti s-a intors acasa copilul ratacit,
de-acum sa-ti fie alaturi,toiag la batranete,
sa-ti spuna zilnic,mama,ce mult el te-a iubit
si-n ochi sa nu-ti mai vada nici urma de durere.

A doua porunca

Cand primii pasi am inceput sa-i fac in viata,
nesigur,sovaind la-naintare,
doar glasul mamei imi dadea povata:
paseste fara frica si vei ajunge mare.
Iar seara la culcare,ea imi citea povesti
cu Feti-frumosi,Ilene si Baba-cloanta rea,
eu adormeam cu zambet sub ochii ingeresti,
visam ca zbor spre stele si lumea e a mea.
Din basmele cu zane,cu zmei si inorogi,
din diapozitive croite pe perete,
aflasem alfabetul,citeam far' sa ma rogi
si cartile la rand le-am luat,pe indelete.
Mama privea la mine,zambind cu inteles
si ma-ndemna intr-una,citeste mai departe.
Zi dupa zi lectura cu grija mi-a ales
si-mi tot spunea sa aflu invataturi din carte,
caci doar asa putea-voi sa am noroc in viata.
Mult mai tarziu aflat-am ca sfatul ei istet
(tot adevarul cartii se-ascunde in prefata)
era de fapt porunca a doua,de urmat:
de vrei s-ajungi copile,la miere si dulceata
si sa devii vreodata cu-adevarat barbat,
INVATA.