Cuvant inainte

Nici un pas n-a mai urcat de mult spre cer,
strazile s-au drapat cu parfum de piper,
mi-e gandul spre lume,in odaie e ger
si pasul ma poarta spre al Lunii oier...

Trec printre arbori rastigniti la hotare,
pribeag zodier pe altarul de zare,
pamantu-i departe,incoltit de clestare,
sunt soare de-argint intre ceturi de mare...

Urasc perfectiunea si visul ce moare,
limita salii de asteptare
din gara cu aer de inchisoare
a vietii traite-n zadar.Vreau desteptare.

Nu vreau viitor trait in trecut
stiind ca nici unul din noi nu-i etern.
Vreau clipa sa prind c-un fugarnic sarut
si-n pagina alba,poeme s-astern.
Se afișează postările cu eticheta copil. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta copil. Afișați toate postările

luni, 12 septembrie 2011

Intoarcerea fiului risipitor

Am ratacit-un marinar pe marea vietii,
umbland prin lume fara de popas,
avand-o ca luceafar pe cerul diminetii
si sprijin,intre bun venit si bun ramas.

Stiam ca e acolo,aproape sau departe,
cu gandul rugaciunii spre mine indreptat
si chiar daca oceanul vedeam ca ne desparte,
primeam din partea ei,in visul noptii,sfat.

Trecut-au ani ca zile si lunile ca ora,
distantele cresteau ca painea la dospit,
din ce in ce mai rar ne revedeam,caci hora
in care fost-am prins,mereu ne-a despartit.

Credeam ca nici o boala sau lovitura a sortii
nu va ingenunchia viteaza nascatoare,
dar azi privesc cujale la umbra cruda a mortii
pasind incet,dar sigur,spre mama iertatoare.

Mi-as da si maini si ochi si zilele ramase
sa capat pentru fiinta-i inca un scurt ragaz,
sa o mai am aproape,s-o mangai,sa ma lase
sa-i povestesc stergand-o de lacrimi pe obraz.

Ma iarta iar,oh mama,ca prada batranetii
si dorului de mine prea des eu te-am lasat,
mereu insingurata dar multumindu-i vietii
cand mai primeai o veste de la al tau baiat.

Acum iti sunt alaturi,dar prea tarziu imi pare
si-ncerc sa-nseninez cele din urma ceasuri,
plang nevazut de lume,incerc sa fiu mai tare
decat chemarea spusa de-a ingerilor glasuri.

Tu o asculti supusa si mandru resemnata,
senina iti astepti plecarea catre stele.
Te rog ramai cu mine sa mai traim o data
aceasta viata scurta,cu bune si cu rele.

Ti s-a intors acasa copilul ratacit,
de-acum sa-ti fie alaturi,toiag la batranete,
sa-ti spuna zilnic,mama,ce mult el te-a iubit
si-n ochi sa nu-ti mai vada nici urma de durere.

duminică, 22 mai 2011

Parfumul inimii

Toba mare a cordului
isi canta ritmul sacadat,
uniform - marcant,obsesiv:
bum-bam,bum-bam,bum-bam...
Calatoresc,exursionist virtual,
intr-o lume deschisa lumii
si luminii
si sufletelor.
La granita unei rame de tablou,
ploua soptit,monoton,
intens invaluitor,
o alcatuire de cuvinte
cu iz de lavanda,
de fan si salcam,
de miere si trandafiri regali,
de copil.
Corul amintirilor
inunda scena memoriei
si toba grabeste ritmul,
transformandu-l in rapait de
sentimente contradictorii.
Ta-ra-ram-pam-pam,
ta-ra-ram-pam-pam,bum!
Si de sub lovitura sangelui
tasneste,renascut din uitare,
parfumul inimii.