A treia porunca

Cand au inceput  s-apara ai mustatii muguri moi
si cand ochii,fara voie,lunecau dupa vreo fata,
am crezut ca sunt bolnav,inima mi-e atacata
de-un bacil salbatic poate,sau de niste virusi noi..
Cand oftam fara motive si visam cu ochi deschisi
la tot soiul de himere blonde,brune sau roscate,
pline doar de vino-ncoace,trupuri arse de pacate
si inchipuiam intr-una, versuri dulci despre ibisi...
Cand simteam multimi de fluturi cum roiesc in al meu trup
si cum febra ma cuprinde la apropierea ei,
cand credeam ca atingand-o intre noi vor fi scantei
si de-atata dor de chipu-i ceru-n doua o sa-l rup...
Am descoperit sarutul buzelor fierbinti si moi,
am simtit imbratisarea bratelor ca doua alge,
aerul strivit de patimi intre ea si au stand goi...
Si atunci din departarea amintirii, ca o lege
care trebuie urmata fara de impotrivire
altfel viata nu te iarta,imediat te pedepseste,
aud a treia porunca , o tainica soptire:
IUBESTE.