Cuvant inainte

Nici un pas n-a mai urcat de mult spre cer,
strazile s-au drapat cu parfum de piper,
mi-e gandul spre lume,in odaie e ger
si pasul ma poarta spre al Lunii oier...

Trec printre arbori rastigniti la hotare,
pribeag zodier pe altarul de zare,
pamantu-i departe,incoltit de clestare,
sunt soare de-argint intre ceturi de mare...

Urasc perfectiunea si visul ce moare,
limita salii de asteptare
din gara cu aer de inchisoare
a vietii traite-n zadar.Vreau desteptare.

Nu vreau viitor trait in trecut
stiind ca nici unul din noi nu-i etern.
Vreau clipa sa prind c-un fugarnic sarut
si-n pagina alba,poeme s-astern.

vineri, 4 martie 2011

Tu mi-ai dat in dar

Tu mi-ai dat in dar singuratatea,
 firul gandului tu mi l-ai destramat.
 Ploua cu sageti peste cetatea
 unde m-am retras insangerat,
 frigul radiaza-n mine spume,
ciori imi ciuruiesc panza de dor,
 de ma striga norii azi pe nume
 nu-i aud.Sunt surd si chior
 de un ochi pierdut pentru vecie
 intr-o admiratie fara motive
 catre tot ce-ar fi putut sa fie...
 Vise in alb-negru,maladive,
 tot sosesc pe-adresa mea de noapte
 si le rasfoiesc ca pe o carte.
 Ploua in culori peste poveste,
 curcubee mana imi intind
 si-mi tot spun ca ce-a fost nu mai este,
 sa ma-nalt si cerul sa-l cuprind
 intr-o-mbratisare nesfarsita,
 luna sa mi-o fac de-acum iubita,
 numai ea,desi e calatoare
 fi-va langa mine lucitoare,
 fara varsta,tanara mereu.
 De zic da,asa voi fi si eu.
Tu mi-ai dat in dar singuratatea,
 luna-n cer mi-a luminat cetatea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu