Regina noptii ce trecu

Luna rece,glaciara,argintie si bizara,
a venit spre dimineata,insotita de o stea,
sa-mi prezinte o regina,bruna,slaba,mortuara,
imbracata toata-n negrul rochiei de catifea.

Buze rosii,sangerande,ochii cenusii de foc
sub sprancene arcuite ca o secera de scrum,
inima-i auzi batandu-i numai daca ai noroc,
de-o zaresti,feresti in laturi,sa lasi liber al ei drum.

Brate lungi,tentaculare,stralucind marmorean,
 degete ca niste alge,unduind pe adieri,
pielea gatului, petala unui crin de portelan
si o voce aspru-dulce,ca un drum spre nicaieri.

Vrea sa-i fiu de-acum alaturi,print al noptilor ce vin,
sa umblam prin lumea toata fara somn,fara popas,
cautand un leac iubirii,zilelor de dor si chin,
leac ascuns de mult in lumea celor fara trup si glas.

Insa eu,privind la chipu-i,vad doar noapte nesfarsita
si refuz cu toata fiinta cererea-i fara cuvinte,.
asteptand sa vina ziua,cu lumina-i mult iubita.
Si regina piere iute intr-un rasarit fierbinte.

Cat de frumoasa

Cat de frumoasa esti cand dormi,iubire,
Cu tampla rezemata de matasuri calde,
Te mangai tandru cu a mea privire
Si las penumbra noptii sa te scalde
In ploaia ei de stele ratacite.

Visezi frumos se pare,caci zambet infloreste
In coltul gurii tale cu buze de rubin.
As vrea sa fiu stapanul ce timpul il opreste
Si sa pastrez de-a pururi secunda de senin,
Icoana a fericirii,la care eu ma-nchin.

Altar voi face noaptea.Ofranda iti aduc
Buchet de sentimente doar tie dedicate
Si inima pe-o tava si dorul meu de cuc
Ce-si cauta perechea prin vechi paduri uitate.
La templul tau iubire,m-as face eunuc.

M-as transforma in soapta,sa-ti stau langa ureche
Si sa iti cant balade uitate,de amor,
M-as face Zburatorul cel fara de pereche
Sa-ti intru-n vis in taina,cu pas de gand,usor,
Ca dragostea s-o afli,aceasta taina veche.

Dar luna e stapana si-mi face semn de sus
Ca noaptea-i pe sfarsite,sa ma grabesc de vreau
Sa termin toate cele ce as avea de spus
Si-n vers sa pun ofranda ce as dori sa-ti dau.
Am ascultat porunca fiind al ei supus.

Mi-am luat indata pana si vechea calimara,
Hartie mi-e matasea cearsafului de pat
Si muza -mi este fiinta-ti. Un iz de primavara
Este cerneala-n care eu pana mi-am muiat
Sa-ti scriu aceste versuri.Citeste-le diseara.

Tu mi-ai dat in dar

Tu mi-ai dat in dar singuratatea,
 firul gandului tu mi l-ai destramat.
 Ploua cu sageti peste cetatea
 unde m-am retras insangerat,
 frigul radiaza-n mine spume,
ciori imi ciuruiesc panza de dor,
 de ma striga norii azi pe nume
 nu-i aud.Sunt surd si chior
 de un ochi pierdut pentru vecie
 intr-o admiratie fara motive
 catre tot ce-ar fi putut sa fie...
 Vise in alb-negru,maladive,
 tot sosesc pe-adresa mea de noapte
 si le rasfoiesc ca pe o carte.
 Ploua in culori peste poveste,
 curcubee mana imi intind
 si-mi tot spun ca ce-a fost nu mai este,
 sa ma-nalt si cerul sa-l cuprind
 intr-o-mbratisare nesfarsita,
 luna sa mi-o fac de-acum iubita,
 numai ea,desi e calatoare
 fi-va langa mine lucitoare,
 fara varsta,tanara mereu.
 De zic da,asa voi fi si eu.
Tu mi-ai dat in dar singuratatea,
 luna-n cer mi-a luminat cetatea.

In aceasta secunda

  Undeva,oriunde,s-a ratacit timpul
  in fumul verzui al ierbii
  aflate cu bratul ridicat spre cerul
  incremenit in aceasta secunda.
  Undeva,oriunde,s-a ratacit femeia
  ascunsa in bratele iubitului
  ce-si aprinde lenes tigara,
  jertfa pe altarul dragostei
  consumata in aceasta secunda.
  Undeva,oriunde,s-a ratacit luna
  intr-un taxiu al noptii,
  dupa cheful din carciuma afumata
  unde intalnise soarele,
  sticlos in aceasta secunda.
  Undeva,oriunde,s-a ratacit viitorul
  intr-un imposibil trecut,
  ca o ghiara logodita cu ora
  rasturnata in aceasta secunda.
  Undeva,oriunde,m-am ratacit eu
  intre gandurile strigate spre tine,
  logodnica mea imposibila,
  asculta-ma in aceasta secunda.