Adio fara de cuvinte

Ma-ntrebi intr-una daca te iubesc.
Dar nu astepti raspunsul niciodata,
te-ntorci si pleci.In urma ta privesc
si ma intreb de vei afla vreodata.

Nici nu mai cred ca-ti pasa ce voi spune,
sau daca port in suflet sentimentul.
Oare mai stii care e al meu nume?
Macar porecla mi-o mai stii?Poetul?

Prefer sa nu te-ntreb,stiind raspunsul:
sunt anonimul care te-a iubit,
asa cum esti,cu rasul si cu plansul,
cu ochi in care-o stea a stralucit.

Te bucurai cand iti scriam poeme
si te faleai cu ele-n lumea toata,
simtindu-te vedeta-ntre boeme.
Dar n-ai citit niciunul.Niciodata.

Ramai in lumea ta de vise goala,
vei fi fantoma dragostei trecute,
o corigenta la a vietii scoala,
o anonima-ntre necunoscute.

Iti spun adio fara de cuvinte
si te ascund in a uitarii noapte.
Viata merge iute inainte,
raman s-ascult ale tacerii soapte.

Cat de frumoasa

Cat de frumoasa esti cand dormi,iubire,
Cu tampla rezemata de matasuri calde,
Te mangai tandru cu a mea privire
Si las penumbra noptii sa te scalde
In ploaia ei de stele ratacite.

Visezi frumos se pare,caci zambet infloreste
In coltul gurii tale cu buze de rubin.
As vrea sa fiu stapanul ce timpul il opreste
Si sa pastrez de-a pururi secunda de senin,
Icoana a fericirii,la care eu ma-nchin.

Altar voi face noaptea.Ofranda iti aduc
Buchet de sentimente doar tie dedicate
Si inima pe-o tava si dorul meu de cuc
Ce-si cauta perechea prin vechi paduri uitate.
La templul tau iubire,m-as face eunuc.

M-as transforma in soapta,sa-ti stau langa ureche
Si sa iti cant balade uitate,de amor,
M-as face Zburatorul cel fara de pereche
Sa-ti intru-n vis in taina,cu pas de gand,usor,
Ca dragostea s-o afli,aceasta taina veche.

Dar luna e stapana si-mi face semn de sus
Ca noaptea-i pe sfarsite,sa ma grabesc de vreau
Sa termin toate cele ce as avea de spus
Si-n vers sa pun ofranda ce as dori sa-ti dau.
Am ascultat porunca fiind al ei supus.

Mi-am luat indata pana si vechea calimara,
Hartie mi-e matasea cearsafului de pat
Si muza -mi este fiinta-ti. Un iz de primavara
Este cerneala-n care eu pana mi-am muiat
Sa-ti scriu aceste versuri.Citeste-le diseara.

Joc

Ala-bala-portocala
dragostea e ala-n-dala
ciocolata stinsa-n gura
sfanta cuminecatura.
Singur eu,singura ea,
eu flamand,flamanda ea,
ne gustam imbratisarea,
ne schimbam infatisarea,
eu sunt ea si ea e eu,
ne deosebim cu greu.
Suntem doi si suntem unul,
singuri cuc.Eu sunt nebunul
de-a iubit o portocala
ce sub coaja era goala
si s-a confundat cu ea.
Vine si-ntrebarea grea:
eu sunt...eu?Sau altceva?
Ala-bala-portocala,
dragostea e ala-n-dala.

In aceasta secunda

  Undeva,oriunde,s-a ratacit timpul
  in fumul verzui al ierbii
  aflate cu bratul ridicat spre cerul
  incremenit in aceasta secunda.
  Undeva,oriunde,s-a ratacit femeia
  ascunsa in bratele iubitului
  ce-si aprinde lenes tigara,
  jertfa pe altarul dragostei
  consumata in aceasta secunda.
  Undeva,oriunde,s-a ratacit luna
  intr-un taxiu al noptii,
  dupa cheful din carciuma afumata
  unde intalnise soarele,
  sticlos in aceasta secunda.
  Undeva,oriunde,s-a ratacit viitorul
  intr-un imposibil trecut,
  ca o ghiara logodita cu ora
  rasturnata in aceasta secunda.
  Undeva,oriunde,m-am ratacit eu
  intre gandurile strigate spre tine,
  logodnica mea imposibila,
  asculta-ma in aceasta secunda.