Ala-bala-portocala
dragostea e ala-n-dala
ciocolata stinsa-n gura
sfanta cuminecatura.
Singur eu,singura ea,
eu flamand,flamanda ea,
ne gustam imbratisarea,
ne schimbam infatisarea,
eu sunt ea si ea e eu,
ne deosebim cu greu.
Suntem doi si suntem unul,
singuri cuc.Eu sunt nebunul
de-a iubit o portocala
ce sub coaja era goala
si s-a confundat cu ea.
Vine si-ntrebarea grea:
eu sunt...eu?Sau altceva?
Ala-bala-portocala,
dragostea e ala-n-dala.
Tu...esti tu,nu altceva,
RăspundețiȘtergereAsa vei ramane toata viata ta.
Poate vei incerca sa fii altceva,
Dar ca nu se poate ,in timp,seama iti vei da:)
Scri poezii pline de semnificatie.Imi plac.
RăspundețiȘtergereIti multumesc pentru cuvintele frumoase.Ma intreb,voi citi si eu ceva scris de tine?:-))
RăspundețiȘtergere...dream...:de asta iti dai seama abia dupa ce te cunosti suficient de bine...si asta dureazaaaaaaaaa...
RăspundețiȘtergereTatookis...cred ca niciodata nu ai sa ajungi sa te cunosti destul de bine,in fiecare zi descoperi inca ceva la tine si tot asa,u o sa iti ajunga toata viata sa te cuosti destul de bine:)
RăspundețiȘtergere