Calator

Drum lung sta-n fata pasilor de maine,
poteca necalcata de vreun picior hoinar
plecat sa-si afle rostul dincolo de hotar,
un rost legat de casa,de haine si de paine.

Voi merge-n tari straine de limba si de neam,
sa-mi caut ce pierdusem acasa mai demult,
la promisiuni desarte eu nu mai stau s-ascult,
mai bine-n pribegie,un simplu pamantean.

Fara cetatenie,fara averi si mofturi,
un calator etern pe globul pamantesc,
uitat de cei ce-o data spuneau ca il iubesc,
voi colinda orase si munti si mari si porturi.

De voi strabate Terra in lung si-n lat,atunci
la stele ridica-voi privirea,catre ceruri
catand la destinatii mai noi,la alte drumuri
de strabatut agale,visand stelare lunci.

Voi deveni cometa in universul vast,
eu,vesnic calatorul,necunoscand odihna
si-acolo-n departare,gasi-voi poate tihna
si-un inger fara aripi,indragostit si cast.