Cuvant inainte

Nici un pas n-a mai urcat de mult spre cer,
strazile s-au drapat cu parfum de piper,
mi-e gandul spre lume,in odaie e ger
si pasul ma poarta spre al Lunii oier...

Trec printre arbori rastigniti la hotare,
pribeag zodier pe altarul de zare,
pamantu-i departe,incoltit de clestare,
sunt soare de-argint intre ceturi de mare...

Urasc perfectiunea si visul ce moare,
limita salii de asteptare
din gara cu aer de inchisoare
a vietii traite-n zadar.Vreau desteptare.

Nu vreau viitor trait in trecut
stiind ca nici unul din noi nu-i etern.
Vreau clipa sa prind c-un fugarnic sarut
si-n pagina alba,poeme s-astern.
Se afișează postările cu eticheta stele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta stele. Afișați toate postările

miercuri, 13 aprilie 2011

Cantec mut

Am invatat sa ascult tacerea,
sa-i pun muzica in note
asternute pe portativul noptii.
Textul mi-e soptit de un inger,
in cuvinte nerostite,
nescrise,
necuvinte.
Gura baladierului se inchide
cu un suras de resemnare
la incercarea rostirii lor.
Pana poetului isi ia zborul,
vesela si mirosind
a litere imposibile.
Struna viorilor inmugurite
sub arcusul menestreilor,
vibreaza mut,
prelung si zadarnic.
Doar urechea mea,
invelita in ceata
si gura mea cusuta
cu raze de stele,
mai aude si canta,
cu tine,
tacerea.

sâmbătă, 26 martie 2011

Calator

Drum lung sta-n fata pasilor de maine,
poteca necalcata de vreun picior hoinar
plecat sa-si afle rostul dincolo de hotar,
un rost legat de casa,de haine si de paine.

Voi merge-n tari straine de limba si de neam,
sa-mi caut ce pierdusem acasa mai demult,
la promisiuni desarte eu nu mai stau s-ascult,
mai bine-n pribegie,un simplu pamantean.

Fara cetatenie,fara averi si mofturi,
un calator etern pe globul pamantesc,
uitat de cei ce-o data spuneau ca il iubesc,
voi colinda orase si munti si mari si porturi.

De voi strabate Terra in lung si-n lat,atunci
la stele ridica-voi privirea,catre ceruri
catand la destinatii mai noi,la alte drumuri
de strabatut agale,visand stelare lunci.

Voi deveni cometa in universul vast,
eu,vesnic calatorul,necunoscand odihna
si-acolo-n departare,gasi-voi poate tihna
si-un inger fara aripi,indragostit si cast.

vineri, 4 martie 2011

Aproape frumos

   Eram un barbat aproape frumos,
   subtire,inalt,eram virtuos
   cand ochii tai verzi,oglinda-mi erau,
   cand soaptele tale la mine-ajungeau
   si parul tau negru,usor mangaia
   umarul meu,adormit.Fulguia
   cu frunze de stele cazute din cer,
   vorbeai,glasul - sunet de flaut stingher,
   dansa printre flacari sticloase,de ger,
   zambeai auzind ce as vrea sa-ti ofer:
   o palma cu scoici,delfini desenand
   o muzica dulce in valuri,pe rand,
   corabia lunii si sori in perechi,
   cometa de ghiata,din timpuri stravechi
   si dragostea-ntreaga,padure virgina,
   tie-ti dau toate acestea.Straina,
   simteam cum devii si domol,
   in jurul fiintei tale,ocol
   dadeam iarasi,orizontul scrutam
   doar mare de ghiata acolo zaream.
   In soapta,departe,acum ai plecat
   si ochii si parul cu tine le-ai luat
   Acum,mai batran insa tot virtuos
   sunt acelasi barbat.Si-s aproape frumos.