Cuvant inainte

Nici un pas n-a mai urcat de mult spre cer,
strazile s-au drapat cu parfum de piper,
mi-e gandul spre lume,in odaie e ger
si pasul ma poarta spre al Lunii oier...

Trec printre arbori rastigniti la hotare,
pribeag zodier pe altarul de zare,
pamantu-i departe,incoltit de clestare,
sunt soare de-argint intre ceturi de mare...

Urasc perfectiunea si visul ce moare,
limita salii de asteptare
din gara cu aer de inchisoare
a vietii traite-n zadar.Vreau desteptare.

Nu vreau viitor trait in trecut
stiind ca nici unul din noi nu-i etern.
Vreau clipa sa prind c-un fugarnic sarut
si-n pagina alba,poeme s-astern.

miercuri, 13 aprilie 2011

Cantec mut

Am invatat sa ascult tacerea,
sa-i pun muzica in note
asternute pe portativul noptii.
Textul mi-e soptit de un inger,
in cuvinte nerostite,
nescrise,
necuvinte.
Gura baladierului se inchide
cu un suras de resemnare
la incercarea rostirii lor.
Pana poetului isi ia zborul,
vesela si mirosind
a litere imposibile.
Struna viorilor inmugurite
sub arcusul menestreilor,
vibreaza mut,
prelung si zadarnic.
Doar urechea mea,
invelita in ceata
si gura mea cusuta
cu raze de stele,
mai aude si canta,
cu tine,
tacerea.

Un comentariu: