Pustiu mi-e sufletul in asta ziua rece,
cand singur,parasit de cunoscuti,
sunt spectator al timpului ce trece
purtand pe umeri,oameni nevazuti.
Imi suna a gol si a uitare clipa
pierduta in zadar,fara folos,
se zbate in zbor frant acum aripa
lovita de un gand necuvincios.
As da anunt in ziar cu cautare,
sperand ca voi gasi client indata,
ca am un suflet astazi de vanzare
si o constiinta inca neuzata.
Pretul e bun,ocazia e rara,
exclud din start vreun intermediar
si-ofertele venite din afara,
precum si cele-n plan financiar.
Eu vreau,ca si stramosii din vechime,
sa fac un troc,cu beneficii mici,
schimbandu-mi sufletul cu altul din multime
sau poate cu un vis de pricolici.
Constiinta fi-va bonus la oferta
de-a-ntregul sau taiata in felii,
e anesteziata si inerta,
va sta asa cat s-o mintiti ve-ti sti.
Dar stiu ca astazi nimeni nu-si doreste
sa aiba suflet,antic artefact,
constiinta nici atat,ca unelteste
cu altele-mpotriva firii,pact.
Asa ca le inchid intr-o caseta
si cheia o arunc peste hotar,
iar mintea mi-o transform in majoreta
visand s-o duca versul la altar.
un jurnal de incercari literare o harta a cautarilor interioare un semn ca inca sunt aici o iluzie de avatar incendiat un bun gasit inainte de bun ramas
Cuvant inainte
Nici un pas n-a mai urcat de mult spre cer,
strazile s-au drapat cu parfum de piper,
mi-e gandul spre lume,in odaie e ger
si pasul ma poarta spre al Lunii oier...
Trec printre arbori rastigniti la hotare,
pribeag zodier pe altarul de zare,
pamantu-i departe,incoltit de clestare,
sunt soare de-argint intre ceturi de mare...
Urasc perfectiunea si visul ce moare,
limita salii de asteptare
din gara cu aer de inchisoare
a vietii traite-n zadar.Vreau desteptare.
Nu vreau viitor trait in trecut
stiind ca nici unul din noi nu-i etern.
Vreau clipa sa prind c-un fugarnic sarut
si-n pagina alba,poeme s-astern.
strazile s-au drapat cu parfum de piper,
mi-e gandul spre lume,in odaie e ger
si pasul ma poarta spre al Lunii oier...
Trec printre arbori rastigniti la hotare,
pribeag zodier pe altarul de zare,
pamantu-i departe,incoltit de clestare,
sunt soare de-argint intre ceturi de mare...
Urasc perfectiunea si visul ce moare,
limita salii de asteptare
din gara cu aer de inchisoare
a vietii traite-n zadar.Vreau desteptare.
Nu vreau viitor trait in trecut
stiind ca nici unul din noi nu-i etern.
Vreau clipa sa prind c-un fugarnic sarut
si-n pagina alba,poeme s-astern.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
tks
RăspundețiȘtergere