As vrea sa dau viata privirilor tale
si zambetului tau,cald si senin,
sa-nchipui din lut bratele-ti goale
cambrate si fine ca niste petale
intoarse spre soare,a albului crin.
As vrea sa fiu sculptor,sa pot de sub dalta
sa scot trupul tau ca un trunchi de lamai
si fruntea-ti de marmura,alba si-nalta
si soldul curbat si sani laolalta,
statuie iubirii pe veci sa ramai.
As vrea din penel sa rasara pictura,
portretul tau fata,acuma sa-ti fac,
din strop de culoare,rosie-ti gura
si negri,noptatici,ochii ca mura
s-astern pe o panza de in si sa tac.
As vrea in cuvinte nescrise vreodat
sa prind fiinta ta,nascuta din stele
si mersul regal si rasul ciudat,
dar versul mi-e scurt,nu suna ritmat,
vreau litere noi si mi-e frica de ele.
te-ai gandit sa iti scoti o carte cu asa ceva?ca sincer sunt frumoase
RăspundețiȘtergerenu frate,pentru ca ceea ce scriu este pentru propria placere si pentru satisfacerea unei pasiuni;si nu cred ca s-ar gasi un editor care sa riste publicarea ...:-))
RăspundețiȘtergere