Cantec mut

Am invatat sa ascult tacerea,
sa-i pun muzica in note
asternute pe portativul noptii.
Textul mi-e soptit de un inger,
in cuvinte nerostite,
nescrise,
necuvinte.
Gura baladierului se inchide
cu un suras de resemnare
la incercarea rostirii lor.
Pana poetului isi ia zborul,
vesela si mirosind
a litere imposibile.
Struna viorilor inmugurite
sub arcusul menestreilor,
vibreaza mut,
prelung si zadarnic.
Doar urechea mea,
invelita in ceata
si gura mea cusuta
cu raze de stele,
mai aude si canta,
cu tine,
tacerea.

Plang ingeri

Plang ingerii in ceruri ,de ciuda,necajiti,
ca le-ai furat pe seara,cand se jucau pe nori,
o lira si-o trompeta si-un sunet de viori,
sa-ti faci orchestra noua.
Se-aduna prin edenuri uitate de demult
tot cautand o cale sa-ti taie din avant,
sa-ti sufle false-acorduri pentru-al orchestrei cant.
Ei te stropesc cu roua.
Dar tie nu iti pasa,faci oameni fericiti,
cantand la instrumente de heruvimi bizari
doar melodii ritmate si cu accente tari
si-afara nu mai ploua.
Ascult ascuns in scorburi al muzicii tumult,
pandind un inger blond,trimis sa spioneze
a tale portative si sa le cerceteze.
De-l prind,vi-l dau si voua.
De-l prind vi-l dau si voua
si-afara nu mai ploua.
Ei te stropesc cu roua
sa-ti faci orchestra noua.

Batai in poarta

    Seara de joi,seara deasa de suflet,
    in care destinele noastre cresteau
    ca iarba de primavara.
                  (N.Stanescu)


 Cineva a batut la poarta sufletului
  intr-o seara de joi.
 Dar acasa nu era decat trupul
  rastignit in fotoliu,
 in asteptarea mea,cel plecat
  pentru o clipa sau doua
 pe drumul ingerilor.
  Strigam din inalturi,deschide,
 crezand ca ma va auzi,
  insa trupul mut,surd,
 nemiscat in fericirea odihnei,
  a tresarit doar o pleoapa
 ca un tremur al copacilor
  jefuiti de frunze,toamna.
 Am luat o raza de luna
  si l-am impuns.
 Corpul acela,parca strain,
  a avut doar
 o bataie de inima in plus.
  Am renuntat la zbor c-un oftat
 prelung,ca o aterizare
  de lebada pe oglinzile apelor.
 M-am intors in matricea
  oaselor si a carnii,
 l-am ridicat incet si-am deschis.
  La poarta sufletului,
 singura,prunc alaptat la sanul stelelor,
  era noaptea.