Cuvant inainte

Nici un pas n-a mai urcat de mult spre cer,
strazile s-au drapat cu parfum de piper,
mi-e gandul spre lume,in odaie e ger
si pasul ma poarta spre al Lunii oier...

Trec printre arbori rastigniti la hotare,
pribeag zodier pe altarul de zare,
pamantu-i departe,incoltit de clestare,
sunt soare de-argint intre ceturi de mare...

Urasc perfectiunea si visul ce moare,
limita salii de asteptare
din gara cu aer de inchisoare
a vietii traite-n zadar.Vreau desteptare.

Nu vreau viitor trait in trecut
stiind ca nici unul din noi nu-i etern.
Vreau clipa sa prind c-un fugarnic sarut
si-n pagina alba,poeme s-astern.

marți, 15 martie 2011

Dimineata cu cai

Imi bate soarele in geam a desteptare
dar nu ma-ndur ca ochii sa-i deschid,
visat-am cai nascuti din val de mare,
manati in goana de-un batran guvid.

Biciusca de coral pocnea prin ape
sa-i duca iute spre pustiul tarm,
din cerul diminetii sa-i adape
cu stele si luceferi ce adorm.

Nu vor ca ochi de om sa ii zareasca,
nici pasari sa se-ncurce-n al lor zbor,
mai bine mor izbiti de plaja,sa renasca
din spuma valului de maine,mai usor.

Doar visul meu ascuns in scoica marii
ii vede-n goana lor de neoprit,
spre locul nestiut din geana zarii.
Acolo,herghelia lor,s-a risipit.

M-as scufunda in marea nesfarsita
ca sa ma nasc un cal,asemeni lor,
sa pot sa zbor pe-a zorilor aripa,
sa ma hranesc cu stele si cu dor.

Dar e tarziu si ziua ma forteza
sa las in urma visul meu cu cai.
Deschid un ochi si zborul inceteaza,
ma rog in gand:Hai,vino noapte.Hai.

2 comentarii:

  1. RESPECT

    cele mai tari comentarii tu le-ai dat si cele mai clare si originale :)o sa te adaug in blogroll:Dtine-o tot asa

    RăspundețiȘtergere