Padurea a-nceput sa fiarba

Padurea a-nceput sa fiarba
dand semne clare de trezire,
pamantul se rascoala-n iarba
si pomii-n muguri de-nfrunzire.

E freamat mare intre ramuri,
se-anunta balul primaverii
cu flori,cu pasari si cu daruri
si dans pe valul adierii.

Se-ntorc din tari de peste mare,
chemate grabnic la raport,
un stol de berze migratoare
si-o lebada soseste-n port.

Natura-mbraca strai de gala
impodobit cu fluturi mici
si se prezinta,cu sfiala,
in frac - si niste randunici.

Se-aud acorduri orchestrale
in stupul harnicei albine
si canta cucii,haimanale
de cuib strain,fara rusine.

Doar soarele mai face nazuri
si se ascunde printre nori,
iar luna-i sefa la macazuri
ghidand salbaticii cocori.

In fete tremura fiorul
unui amor necunoscut,
ca un copil se-alinta dorul
iubirii care s-a nascut.

Cantec mut

Am invatat sa ascult tacerea,
sa-i pun muzica in note
asternute pe portativul noptii.
Textul mi-e soptit de un inger,
in cuvinte nerostite,
nescrise,
necuvinte.
Gura baladierului se inchide
cu un suras de resemnare
la incercarea rostirii lor.
Pana poetului isi ia zborul,
vesela si mirosind
a litere imposibile.
Struna viorilor inmugurite
sub arcusul menestreilor,
vibreaza mut,
prelung si zadarnic.
Doar urechea mea,
invelita in ceata
si gura mea cusuta
cu raze de stele,
mai aude si canta,
cu tine,
tacerea.

Mi-e dor de dor

Mi-e dor de dor,
sa te ador
si sa fiu nor
plutind usor,
ratacitor.
Mi-e dor de dor,
sa fiu cocor
si lin sa zbor,
un calator
ratacitor.
Mi-e dor de dor,
sa simt ca dor
ganduri ca mor
de al tau dor,
ratacitor.
Mi-e dor de dor
ratacitor.