CREDINȚĂ Altar de-nchinăciune mi-e cerul nesfârșit. Icoană mi-este fiul,copilul mult iubit, rodit în trupul mamei,cea sfântă preoteasă. Biserică și templu ne este-a noastră casă. N-avem nici sfinți,nici demoni,nici idoli vechi sau noi, nici prooroci ce-anunță sfârșitul omenirii... În raiul nostru casnic,zei suntem numai noi și biblie povestea continuă a iubirii. Credința noastră-i una.Că viața-i lucrul sfânt, minuni doar ea mai face pe acest vechi Pământ. Că Omul,rătăcitul - va regăsi cărarea și va găsi -în el,ce caută.Iert

   Toamna

Vara a plecat,se pare,
Cu bagajul ei de soare
A lasat in urma ceata
Si bruma de dimineata.

Drum intins de frunze pale
Mi se-asterne azi in cale,
Le zdrobesc sub talpa-mi grea
Asteptand covor de nea.

In mireasma de gutuie
Si de nuca amaruie,
Zvon de must,negru si rece
Pasul rar mi-l va petrece.

Inger plangand

Ascuns de norul ratacind aiurea,
un inger plange-n pumnii stransi a rece
si lacrimile-i cad,udand padurea
prin care vara asta se petrece.

Aripile-i se zbat a zbor ucis de jale
si ochii mari se-nchid sub peoape,
inima-n piept o simte ca pe-o vale
in care vine dorul sa se-adape.

Sageata vanatorului din umbra
a intalnit in calea-i caprioara
si-a retezat de graba,crunta,sumbra,
o viata ce abia aflase primavara.

Un muget slab se ridicase-n ceruri,
cersind,cui ?- nu stiu - indurare
si ochii ei cuprinsi acum de neguri,
catau la puiul ce-o astepta-n carare.

De soarta lui plangea ascunsul inger,
stiind ca iarna e tot mai aproape
si singur,slab si far-al mamei uger
sub frunze moarte,incet o sa se-ngroape.