Privirea palmei mele să îți dezmierde trupul Și-n curbe unduioase s-alunece ușor, Să-mi strig apoi iubirea, precum în iarnă lupul Își cheamă frați sălbatici să hăulească-n cor.

Bolnav de dragoste,am răpit Luna... și am cuprins-o în lungă îmbrățișare cercând a făuri inelul,cu răbdare, spre a-ți împodobi, cu piatra rece,mâna. Mă ceartă cerul,că l-am lăsat sărac și pustiit de astrul strălucitor al nopții, că e mai neagră noaptea,mai curajoși sunt hoții... Nu știe că eu caut tristeții tale leac. Din lacrimile tale,cristale prea-curate, plăti-voi birul nopții și cerului curat, sunt multe și sunt grele,de ani le-am adunat și le-am păstrat în suflet,la nimeni arătate.

CREDINȚĂ Altar de-nchinăciune mi-e cerul nesfârșit. Icoană mi-este fiul,copilul mult iubit, rodit în trupul mamei,cea sfântă preoteasă. Biserică și templu ne este-a noastră casă. N-avem nici sfinți,nici demoni,nici idoli vechi sau noi, nici prooroci ce-anunță sfârșitul omenirii... În raiul nostru casnic,zei suntem numai noi și biblie povestea continuă a iubirii. Credința noastră-i una.Că viața-i lucrul sfânt, minuni doar ea mai face pe acest vechi Pământ. Că Omul,rătăcitul - va regăsi cărarea și va găsi -în el,ce caută.Iert