Tu cum ai defini ?(pentru Bianca,raspuns in loc de coment)

Tu cum ai definii: nenorocul, uşile închise, dragostea, despărţirea, strigătul şi pasul absent?
Bianca a lansat intrebarea asta ca o provocare a ultimei postari.Sa incercam un raspuns:


             Nenorocul


Sa vin pe lume,mi-a sosit sorocul
si m-am nascut nevinovat si pur.
Nu mi-am ales eu data si nici locul
si nici pe-acei ce-mi sunt de imprejur.
Cand am vazut ca stiu ce-i roata,focul,
ca ma-nvatau sa bat,sa fur,sa-njur,
mi-am spus in taina:asta-i nenorocul.


            Usile inchise


Visam ades la sufletul pereche
ce ma asteapta,undeva,pe drum.
Acum,mi-e visul amintire veche
si ce-mi doream s-a prefacut in scrum,
caci am crezut ce soarta imi promise:
frumoasa si desteapta,eleganta,
cu ochi din stele si cu par de fum,
ma-ndragostisem,i-am batut in poarta,
dar sufletu-i era cu usile inchise.


              Dragostea


Dragostea,poveste veche,
te loveste ca o streche,
uiti de tine,uiti de lume,
nu mai stii nici al tau nume
si alergi de colo-ncoace,
te-ai opri dar n-ai ce face;
nu te lasa la odihna,
sufletului nu-i da tihna,
e un vis si boala grea,
dar,blestem...ehh,dragostea...


              Despartirea


Ceva s-a rupt din tine intr-o seara
cand singur te-ai trezit si ratacit.
Habar n-aveai de unde ai venit
si-ncotro mergi pentru intaia oara.
De-aveai puterea sa o fi oprit,
sa-i spui cuvantul ce-o-ntorcea din cale,
azi i-ai asterne calea cu petale
si-ai strange-n palme timpul risipit.
Acum,ti-a mai ramas doar amintirea
si-un spin infipt in suflet:despartirea.


               Strigatul


Esti calator in lumi inchipuite
de-o minte de poet ,inchisa-n rime
ce-i publicat in ziare nevandute
(lumea citeste despre moda,crime,
nu-si pierde timpul cu visari desarte)
si care numai noaptea are parte,
de cititori ce-i inteleg efortul.
Esti barca incercand sa-si afle portul,
pierduta in furtuna creatoare,
esti soarele ce se ineaca-n mare
intr-un apus portocaliu si rece,
esti norul care peste luna trece
si lasa lupii fara motivare
sa urle lung si fara incetare
si esti ecoul gandului nascut,
tacere daltuita-n strigat mut.


             Pasul absent


Ploua cu lacrimi de iubiri pierdute
peste padurea sufletului meu
si raza diminetii nou nascute,
zideste-n ceruri mandru curcubeu.
Se-aude cant de pasari-gand in pagini
si din cuvinte ratacite-n vers,
se fauresc metafore,imagini
cu ce-a ramas din unduitu-ti mers.
Doar un tic-tac,e monoton si lent,
e tot ce mi-ai lasat:pasul absent.