Inaltare

S-a abatut furtuna pe campul vietii mele,
cu ploaie in rafale si vanturi fara leac,
cu tunete de-a valma si fulgere rebele,
ce au facut sa para ca saptamana-i veac.

M-am aplecat sub vremuri ca salcia pletoasa
pana ce fruntea-mi lata,pamantu-a sarutat;
noroc ca radacina mi-e verde,viguroasa
si dupa toate-acestea,mai drept m-am inaltat.

Deasupra mea e cerul si drumul drept in fata,
sunt liber sa-mi iau zborul spre orice ideal,
din cele petrecute,eu mi-am notat povata:
viata fara lupta-i mireasa fara voal.

Nu este bucurie mai mare,mai frumoasa,
decat sa te revezi dupa furtuna drept
ca bradul vesnic verde,cu ramura umbroasa,
cu tampla-ncaruntita,dar si mai intelept.

Sa simti curgand in vene un sange tanar inca,
impins mereu-nainte de-o inima arzand,
sa stii ca-n fata vietii esti tare ca o stanca
si sufletu-ti vibreaza spre viitor,sperand.

Din patimi si durere,din doruri si visare,
s-or naste versuri calde,poeme si povesti
ce vor pleca in lume sau poate in uitare.
Dar asta nu conteaza.Visezi si scrii.Traiesti.